În ziua de Paşti, copiii merg în Pcez, după ouă şi turtiţe. Domnica Dologa: După ce ieşea soarele, mergeam din casă-n casă

Menuţ Maximinian, în Vasile V. Filip, Menuţ Maximinian, Sărbătorile ciclului social şi calendaristic sau Munci şi zile în Ţinutul Bistriţei şi Năsăudului, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015

În ziua de Paşti, dis de dimineaţă, pe Valea Someşului, copiii vestesc Învierea lui Hristos, primind în schimb ouă şi turtiţe. Tradiţia numită la Năsăud “mersul în pcez”, se regăseşte şi pe văile Bârgăului, Şieului, Sălăuţei, Ţibleşului. Primii care trec pragul casei sunt băieţii, pentru ca tot anul să meargă bine în gospodărie. După ce primesc darurile copiii urează “Sărbători fericite!” gazdelor şi trec pragul altei case.
Obiceiul este păstrat cu sfinţenie şi la Rebra, casele gospodarilor având porţile deschise pentru toţi vestitorii venirii Luminii.
La Mititei fiecare copil are o trăistuţă pentru ouă, de care este legat un fir de aţă pe care înşiră turtiţele primite.
Şi pe Fiad, copiii mergea în Pcez după ouă: „Înainte de a merge prin sat după ouă roşii era un ritual pe care nu o să-l uit niciodată. Mama punea într-un lighian curat un ou roşu şi un ban de argint, alături de apă curată cu care ne spălam pentru a fi frumoşi şi bogaţi tot anul. Dacă era după noi, mergeam după ouă încă de la 6 dimineaţa, pentru că nu dormeam toată noaptea. După ce ieşea soarele, mergeam din casă-n casă, cu haine noi şi cu trăistuţe, şi strigam cât de tare puteam Hristos a Înviat!. Când am fost pentru prima dată după ouă, aveam o trăistuţă mai mare ca mine şi când am văzut că a ieşit un vecin cu o sită plină cu ouă, am sărit pe el şi mi-am pus fuga două ouă în traistă ca nu cumva să rămân pe dinafară”, ne spune Domnica Dologa

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]