Virginia Nuşfelean: Sărbătorită

Din nou e vânzoleală în școli, în magazine, la piață și-n cămine. Se cumpără cadouri. Nu pentru orișicine. Pe liste sunt trecute doar nume importante: tovarășe de viață, șefe de cabinet,  sau de partid, institutoare, prietene, femei cu greutate. Uitasem de colege. Și ele-s, se-nțelege, vizate cu o floare: fragilă, albă, plăcut mirositoare. Pe scenă, în vreo sală, unde se dă spectacol, în cinstea ei, Femeia, se fac felicitări și se recită versuri. Se țin și cuvântări în care ea e personajul cheie. Se spun cuvinte mari, aduse din condeie. Femeia-i adulată. Doar în această zi nu e discriminată. Cu ochii-ncercănați, cu riduri, pungi sub ochi, cu mâinile-i crăpate, la sărbătoare e invitată și ea, bunica, să ia parte. Privești în altă parte, smartphon-ul te salvează, e jalnic să o vezi cum nimeni n-o remarcă, de parcă ar fi o vâslă la legendara barcă ce trece Acheronul. Un grup vocal lansează un cântec dedicat femeii iubitoare: mamă, soție, fiică, tânără de succes, celebră deja-n țară cu al său palmares. E mult tam-tam de proastă calitate, specific națiunii, de el mereu ai parte. Cât ține-ntregul an, se spun lozinci, citate, de parcă am respira numai ușurătate, ca în romanul lui Kundera. De surle și țambale răsună biosfera. Pășim din sărbătoare-n sărbătoare, când se încheie una, la orizont apare alta, chemându-ne la horă în piața pietonală, pe muzică sonoră. Bărbații-naintează, în șir, cu flori în mână. Astăzi Femeia-i singura stăpână a casei, a urbei și a țării. E-n univers doar astăzi statuia adorării. Elenele, Olguțele și Vasilca sunt venerate azi de toată clica. Se bea șampanie Dom Perignon, în drum spre Tenerife, în avion. Când ai puterea, toate-ți sunt servite, sărmanii fac festin doar cu clătite și cu o bere ieftină, la pet. Habar nu au ce-nseamnă un concert. În sală este lume berechet. Te minunezi de-atâta tevatură. Bunica ține-n mână-o prăjitură și un pahar de suc specific românesc. Ce milă ți se face, pe cap are un fes, de dânsa croșet, și gulerul cămășii e tare apretat. Cândva fusese tânără, frumoasă, elegantă, acum e ca o prună de timp deshidratată. Dar să privim Femeia opulentă, tânără, la admirație și la aplauze clientă! Astăzi, doar ea este, cu-adevărat, sărbătorită. Zilei de 8, doar ea e favorită. Bărbații o slăvesc, o țin pe brațe, uitând că în curând vor fi, cu toți, paiațe. Acesta-i mersul lumii, cruda deșertăciune, omul nu e decât bucată de cărbune, cenușă spulberată, un stins tăciune. Și ea, Femeia, deschisă ca o floare, în câțiva ani, va fi o babă oarecare, ce va trăi în colțul ei, abandonată, de toți ai casei nemilos uitată. „Acesta-i legea jocului barbar”, chiar și femeile-n uitare încet-încet dispar.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]