Virginia Brănescu a donat Muzeului Năsăud uneltele de lucru ale maistrului pieptănar Ioan Frişan

Am cunoscut-o pe distinsa doamnă Virginia Brănescu la Năsăud, la Poştă, unitate la care, în organizarea Asociaţiei Culturale Filatelice şi Numismatice „Poşta Năsăudeană”, Cercul Cultural „Virgil Şotropa”, se fac dezbateri pe diferite teme. Viginia Bărnescu, invitată fiind, a participat însoţită de Nicu Brănescu – soţ.
În 8 octombrie 2010, d-na Brănescu şi-a prezentat cartea „Rezonanţe acute”, iar în cadrul expoziţiei de pictură a expus câteva tablouri din gama „Peisaje şi Flori”.
În 7 martie 2011, a prezentat cartea „Oameni şi cărţi”, iar în 9 octombrie 2012 a prezentat cartea „Dincolo de cuvânt”.
De fiecare dată a fost minunată. Îşi prezenta lucrările atât de frumos, atât cele din lumea artei – pictură, cât şi cele din lumea scrisului – cărţile, cu vorbă caldă, cu siguranţă, cu calm, cu inteligenţă, cu dragoste şi trăiri, dând viaţă talentului şi harului dat de Bunul Dumnezeu.
O ascultam cu dar şi preţuire, iar la una dintre întâlniri am schimbat două vorbe, am felicitat-o.
Apoi, d-na Virginia Brănescu nu a mai venit la Năsăud, am înţeles că avea probleme de sănătate.
Mi-a părut foarte rău, doream s-o cunosc mai bine pentru că, pe lângă celelalte calităţi, inspiră mult curaj, optimism şi frumuseţe sufletească. Sigur că, despre cărţile scrise de d-na Brănescu ştiam, fie din prezentările făcute pe parcurs, în cadrul activităţii Astra Năsăudeană de către scriitorul Ioan Mititean, sau la Poştă şi, mai ales, în presă de către Menuţ Maximinian – scriitor, poet, jurnalist foarte talentat şi cu un bagaj de cunoştinţe ieşit din comun, cu o hărnicie în ale scrisului ce nu are egal.
În primăvara acestui an (2014), urmare a unor împrejurări, împreună cu fam. Gavril şi Paraschiva Avram (scriitori), am reuşit să-i facem o vizită d-nei Brănescu, cu acceptul domniei sale.
Prima impresie: o casă frumoasă, îngrijită, multă ordine şi o atmosferă de linişte şi eleganţă literară şi de artă.
Tablouri pictate de domnia sa, expuse cu grijă în toate încăperile din locuinţă, multe cărţi şi masa de lucru pentru pictură şi pentru scris, la care d-na Brănescu lucrează permanent.
Nu a lipsit ospitalitatea cu care am fost primiţi, vorba bună şi sufletul deschis, optimismul şi dârzenia de care a dat dovadă, bunătatea şi dragul de a ne dărui câteva cărţi din scrierile proprii, fiind foarte vizibil ajutorul acordat de d-nul Nicu Brănescu.
Intrând în vorbă, am îndrăznit să o întreb câte ceva despre familie, despre părinţi şi ocupaţia dumnealor.
Parcă o rază de lumină, de speranţă şi bucurie a pătruns în sufletul meu când am auzit că tatăl – Frişan Ioan, născut în Beclean, a fost meseriaş – maistru „Pieptănar”.
Cele auzite mi-au stârnit mare interes. Au urmat apoi întrebări şi răspunsuri, înţelegând că a fost o meserie grea, cu un proces de lucru complicat şi cu o sumedenie de unelte de lucru (invenţii proprii), cu ajutorul cărora se confecţionau: piepteni, nasturi, ornamente florale pentru închizători de la dulapuri, mânere florale la bastoanele domnilor eleganţi, broşe, ace de prins părul în conci etc., materia primă fiind osul din corn de vită, achiziţionat de la abatoare sau tăbăcării.
Această meserie a dispărut, a fost în vogă în secolul al VIII-lea şi până în secolul al XX-lea, la apariţia fabricilor.
Interesul meu a fost justificat pentru că, împreună cu fam. Ioan şi Lucreţia Mititean, am scris două volume (2010, 2013), fiecare volum având peste 500 pagini şi peste 280 portrete privind Meseriaşii, în prezent lucrăm la vol. III, în care voi descrie în mod detaliat portretul socio-istorico-biografic al maistrului pieptănar – Ioan Frişan, cu dezvoltarea procesului de lucru în meserie.
Volumele sunt cu caracter documentar, bazate pe valorificarea istoriei orale şi cercetare istorică în teren.
Sunt un document de talent şi cultură populară care etalează veşnicia cu un promotor a recuperării memoriei neamului, o piatră la temelia identităţii noastre.
A doua vizită pe care i-am făcut-o d-nei Brănescu a fost împreună cu directorul Muzeului Grăniceresc din Năsăud, dr. Lucian Vaida şi Dumitru Rotariu care, la propunerea mea, a acceptat restaurarea şi conservarea uneltelor de lucru ale maistrului pieptănar Ioan Frişan, în muzeu, cu expunere şi păstrare permanentă, alături de cele două tablouri donate de Virginia Brănescu – fiică, urmând ca apoi istoria să vorbească despre doi mari artişti în ale artei – Ioan Frişan şi Virginia Brănescu.
Mulţumim doamnei Virginia Brănescu pentru donaţiile făcute, precum şi d-lui Nicu Brănescu pentru efortul făcut de a găsi şi scoate la lumină uneltele de lucru unicat, foarte interesante, care vin să completeze patrimoniul Muzeului Grăniceresc Năsăudean.
Floarea Pleş,
preşedintele Cercului Astra oraş Năsăud

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5