Veri la Teaca

Dealuri se coc sub soarele amiezii,
Cosaşi-n umbra de salcâmi,
Rupând nestingheriţi din pâini,
Glumesc la marginea livezii.

Hodorogind stingher pe drumul dur,
Ce se pierdea cotind înspre Archiud
Ecouri între lanuri se ascund
De la căruţa verde cu-n cal sur.

Un abur rătăcind se întrevede
Dinspre fâşia rară de pădure
Cu pini, scăpată încă de secure,
Ce ,,ascunzişul" Tecii îl precede.

Trei turle, ample vârfuri de credinţă,
Se-nalţă cumpănit din vale
Şi-ntind ,,aripi" mântuitoare
Peste a satului fiinţă.

Case tihnite adâncesc lumină,
Cu flori la porţile înalte
Şi geamuri care par să poarte
Privirile fără hodină...

Imagini ce revăd în fapt de vară,
Când soarele se revărsa deplin
Peste un sat ce dăinuia senin,
La fel ca-n verile de-odinioară.