Vasile V. Filip: În aceste zile de Paşti mi-am întâmpinat copiii

În aceste zile de Paşti mi-am întâmpinat copiii (pe unii, veniţi tocmai de peste Ocean, cu braţele deschise, aşezându-i la masă, pe un scaun, ca pe fiul cel rătăcit; pe alţii - probabil mai rătăciţi - i-am aşezat tot la masă, dar pe un ecran micuţ, care începe să ţină locul prezenţei fizice). Mi-am vizitat - cu unii alături, cu alţii doar în suflet - părinţii noştri şi bunicii lor.
Dar am mai găsit răgaz (printre tezele elevilor) şi de-o carte: una cum n-am mai citit, şi care-mi va rămâne în suflet (chiar şi aşa, răcit de boarea iernatică a apropiatei bătrâneţi) alături de marile cărţi ale adolescenţei. O carte care aproape m-a făcut să plâng. E vorba de Viaţa lui Isus, a lui Ernest Renan, de care am tot auzit din studenţie, dar pe care o întâlnesc abia acum. E acolo un Isus mai viu decât cel din biserică, mai adevărat decât cel din dogmele teologice, mai convingător decât cel din încâlcitele, contradictoriile evanghelii (deşi acestea sunt principala sursă), lipsite de orizont contextual, redactate de suflete mari, dar de spirite înguste, ce n-au putut cuprinde şi înţelege dimensiunea enormă a personalităţii celui evocat. A putut face asta doar 18 secole mai târziu Ernest Renan. Şi a făcut-o cu onestitate şi curaj, dând câştig de cauză unui adevăr aproape sufocat de celălalt, instituţionalizat şi osificat. Adevăr reaprins de căldura inimii sale fierbinţi, ce nu s-a lăsat copleşită de imensa informaţie. Adevăr riscant şi azi, ca şi oricând, chiar dacă mai puţin riscant decât pe vremea lui Isus. Căci pentru el, Ernest Renan şi-a pierdut doar catedra de la College de France, nu şi viaţa, precum cel ce i l-a inspirat. Dar, vă asigur, e vorba în esenţă de acelaşi Adevăr. Care se poate sintetiza în formula obişnuită (dar nu fără riscul oricărei sintetizări, al oricărei înghesuiri a adevărului în formule), pe care o voi folosi, totuşi:
Hristos a înviat!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5