Un teren de 2 hectare, vândut în 2004 firmei Roseyarns, pierdut în instanţă. Ioan Turc reclamă pasivitatea Primăriei Bistriţa

Liderul PNL Bistriţa-Năsăud, Ioan Turc, consideră că pierderea terenului de două hectare de la Roseyarns reprezintă un fapt deosebit de grav pentru municipalitate, reclamând faptul că Primăria Bistriţa nu ar fi făcut toate demersurile pentru redobândirea acestei suprafeţe, acuzând-o de pasivitate şi de faptul că nu s-a prezentat cu toate „armele” juridice.     

„Eu nu fac  plângeri la DNA, nu mă ocup de acest lucru, cer Primăriei să apeleze de urgenţă la un avocat sau la o casă de avocatură şi o să vadă ce se mai poate face. Acest teren încă ar mai putea fi solicitat pentru a putea intra în patrimoniul primăriei”, a spus el.  

În cadrul unei conferinţe de presă, acesta a prezentat istoricul acestei poveşti.

         „În anul 2002, Primăria închiriază terenul către SC Roseyarns, un teren aflat la limita de proprietate cu terenul pe care Roseyarns l-a cumpărat de la Gloria, teren pe care Primăria îl cedase cu titlu gratuit Gloriei. În 2003, Roseyarns vine la Primărie şi cere cumpărarea terenului, teren pe care avea deja încheiat un contract de închiriere. În 2004, Primăria vinde terenul pentru o sumă modică de 14.500 euro, discutăm despre aproximativ 19.400 mp, la 0,75 euro/mp, sub condiţia rezolutorie de a utiliza terenul numai pentru realizarea obiectivelor cu caracter economic şi social. Spune în hotărâre ca lucrările de executare a investiţiilor să înceapă în termen de un an de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului şi să încheie în termen de 3 ani de la aceeaşi dată. (...) Se constituie  pactul comisoriu de gradul 4 asupra vânzării, în sensul în care cumpărătorul, dacă nu respectă obligaţia instituită în clauza rezolutorie, contractul de vânzare-cumpărare se rezoluţionează de prim drept, fără notificare şi fără punere în întârziere.

În 2005, se încheie un protocol adiţional la contractul din 2004. Protocolul adiţional sună ciudat pentru că aceste contracte se modifică prin acte adiţionale, prin care se modifică termenul pentru realizarea lucrărilor asumate de către Roseyarns, respectiv începerea lor în 2006 şi finalizarea lor într-un termen de trei ani de zile. Tot atunci, se modifică pactul comisoriu de gradul 4 într-un pact comisoriu de gradul 3, ceea ce pe legislaţia acelui moment presupunea un termen de trei ani de zile de la momentul la care contractul trebuia executat în care să fie notificat proprietarului Roseyarns.

În anul 2007, Roseyarns a venit din nou la Primărie şi a solicitat Consiliului Local prelungirea din nou a contractului, spunând că doreşte să amenajeze un drum, pe banii proprii, că pentru amenajarea drumului este nevoie ca toţi cetăţenii care locuiesc în zonă limitrofă să obţină avize pentru apă –canal, reţele de utilităţi şi Primăria a fost de acord cu încă un termen în care să-şi îndeplinească obligaţiile, adică să contruiască funcţiuni cu caracter economic şi social, adică cămin, creşă, spaţii cu destinaţie de agrement.

         În 2010, a expirat termenul. Ce s-a întâmplat între 2010 şi 2016 este o nebuloasă. Pentru mine este frapant să observ că Primăria acţioneană SC Roseyarns în judecată pentru rezoluţiunea încheiată în anul 2004 abia în anul 2016. În instanţă pierde terenul, nimeni nu spune nimic, e o linişte de mormânt în Primăria pe acest subiect”, a explicat Turc.

         Liderul liberal a menţionat că în cerere de chemare în judecată în acţiunea civilă pe care Primăria Bistriţa a înaintat-o instanţei, a fost invocat în probaţiune contractul de vânzare-cumpărare din 2004, protocolul adiţional din anul 2005, extras de Carte funciară etc.

„Nu suflă un cuvânt despre hotărârea de Consiliu Local din 2007, hotărâre prin care practic se reinstituie pactul comisoriu de gradul 4 cu privire la transmiterea terenului. Întrebarea mea este următoarea: Ce aţi făcut, domnilor din administraţia primăriei, din 2010 şi până în 2016 cu privire la acest bun public, cu valoare mare? Acest teren costă undeva între 1,5 şi 2 milioane de euro, la preţul pieţei. De ce nu aţi invocat hotărârea de consiliu local din 2007 care practic ar fi asigurat primăriei câştig de cauză în instanţă? Eu îl sfătuiesc pe domnul primar, pe domnul viceprimar, pe administratorul public, pe majoritatea din consiliul local să nu se joace cu focul. Este un fapt deosebit de grav. Nu cunosc un fapt atât de grav, să fiu rezonabil, de neglijenţă cu privire la patrimoniul primăriei”, a declarat Turc.

         Preşedintele PNL BN a a ţinut să sublinieze faptul că „se pot încă face o serie de lucruri pentru ca acest teren să nu se piardă”. „Într-adevăr, s-a pierdut definitiv pe acţiunea înaintată de primărie, dar mai sunt modalităţi prin care acest teren poate fi recuperat. Nu putem pierde un teren pe care îl vindem cu 14.500 euro, în intravilanul municipiului Bistriţa. Dormim în păpuşoi ani de zile, nu facem nimic, pe urmă acţionăm în judecată în aşa fel încât să şi perdem procesul. Nu vreau să fac procese de intenţie, dar faptul că hotărârea de consiliu local din anul 2007 nu este pomenită deloc în acţiune, mie îmi pune nenumărate semne de întrebare. ÎÎn primărie, asemenea lucruri trebuie urmărite, cum adică pierzi un teren de 2 hectare în intravilanul municipiului, îl ceri după ani şi ani de zile şi atunci într-o formă juridică care ridică semne de întrebare. Nu contest modul în care administraţia locală alege să-şi atragă investitorii, dar contest foarte clar modalitatea în care acest teren a fost pierdut, prin cel puţin neglijenţă cu consecinţe grave”, a adăugat el.

         Turc a citit din sentinţă, menţionând „prescripţia dreptului material la acţiune”, adică nu s-a făcut niciun fel de solicitare timp de şase ani şi nu s-a invocat acea hotărâre de CL din 2007.  

      Acesta susţine că între timp Primăria caută  un teren pe care să amenajazeze o piaţă de gros,  terenul căutat fiind unul asemenător cu ceea ce se vânduse către Roseyarns.

 

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]