Un scriitor şi un volum

Marin Ifrim este autorul volumului “Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară” ediţia a II-a revăzută şi adăugită, care a apărut la Rm.Sărat, sub egida Asociaţiei Culturale “Renaşterea buzoiană”, cu sprijinul Primăriei Buzău. Marin Ifrim s-a născut în localitatea Bălăceanu, judeţul Buzău, în 1 decembrie 1955, în prezent fiind referent bibliotecar la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău şi director al revistei “Renaşterea culturală”, membru al Uniunii Scriitorilor şi al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. Între 1986 şi 2006 a publicat 11 volume - versuri, critică şi istorie literară, o monografie şi proză. În încercarea de a face o radiografiere a operei lui Marin Ifrim vom aminti câţiva dintre cei care au făcut referiri critice despre lucrările sale dând şi câteva citate cum sunt: Nicolae Băciuţ – Marin Ifrim debutează şi el în “Litera” în 1986 cu “Spre oraşul cu un milion de ferestre”, situându-se la mijloc de bine şi de rău între debuturile “literiştilor”, fără să atragă atenţia prin ceva deosebit asupra sa. Un amestec de ironie şi ludic, în linia lui Marin Sorescu şi Mircea Dinescu, dar şi apetitul lexical şi metaforic al lui Emil Brumaru pare a fi direcţia spre care să se fi orientat în poemele “Cântec, “Sărbătoare” care deschid cartea, dar el nu rămâne fixat într-o formulă de împrumut sau originală, digitând, adesea, cu rezultate mai mult decât onorabile, în diverse registre”… (”În căutarea formulei proprii”). Dan Silviu Boerescu în Marin Ifrim – CURENTUL MARIN (Ed.”ŞI”, 1995) făcea următoarea apreciere: “Curentul Marin” străbate lumea întreagă, dimpreună cu toate obsesiile lui, sfârşind în piscină, din spatele casei părinteşti din Bălăceanu, unde se refugiază când şi când “sub-marinul Ifrim” supărat că nu-i nici cel “Yellow” al Beatles-ilor şi nici “Calypso” al lui Costeau (mai nou, academician de Dâmboviţa)… Geo Vasile în aprecierile sale despre volumul “Fotografii cu cântec” (Buzău, Ed. Rafet, 2001, 92 p.)” îl auzim, ba chiar îl vedem pe Marin Ifrim cum îşi developează sonorele, sulfuricele acatiste în camera obscură a poeziei sale, blazon de compensaţie şi totodată subversiune şi cruciadă. Cronică a războiului de o sută de ani dintre poet şi Buzăul exilului asumat şi descântat în culori purgatoriale (aşa cum face Gheorghe Giurca vs. Târgu Jiu), cartea musteşte de vitrilante aluzii, vizând mimetismul formelor fără fond ale unei provincii abia ridicate din pulberea patriarhală a ghetoului rural… (“Agonia trestiei”). Dumitru Ion Dincă în Marin Ifrim – “Fotografii cu cântec” consideră că “Marin Ifrim este unul dintre rarii poeţi care mai au încă voluptatea scrisului, hrănindu-se parcă din proteina verbului ce dă viaţă unui organism aparte, iluzoriu şi oarecum artificios, încărcat în schimb de subtilităţile metafizicii cotidianului. Fără complexe, ignorând modelele şi “ideologiile” de grup, poetul dislocă atâta lavă metaforică încât la un moment dat ai senzaţia că nimeni şi nimic nu-l poate opri din această cursă infernală pe care şi-a propus s-o câştige cu preţul renunţării, inclusiv la prietenii “sonore” sau la gesturi cavalereşti de numismat al metaforei… “Pentru a fi convins că şi în Buzău se întâmplă ceva cu Poezia, trebuie să citeşti neapărat cartea lui Marin Ifrim – “Însemnări despre literatura buzoiană actuală”. Cartea nu are mai mult de 87 de autori (poeţi, publicişti, prozatori)… ne mărturiseşte Dan Ciosu în “Poezie la Buzău” şi cu citatele am putea continua dar ne oprim aici. De remarcat este faptul că în această antologie sunt prezenţi scriitorii clujeni: Ionel Andraşoni, Viorel Cacoveanu, Marcel Mureşeanu, Dumitru Cerna şi Ifrim Tarlapan. Lui Ionel Andraşoni i se prezintă cartea “Loc vacant pe arcă” prefaţată de Cornel Udrea şi elogiată de Constantin Zărnescu, lui Viorel Cacoveanu – “Veşnica închinare”, roman, lui Dumitru Cerna volumul de poeme “Magdala” care s-a bucurat de Aprecierile lui Dan Damaschin şi Constantin Cubleşan, iar lui Efim Tarlapan trei cărţi – “Desertul din clepsidră”, “Epigrama daco-romană contemporană”, o selecţie a textelor “cu gust” şi “Pro-Scris”, satire, fabule, miniaturi epigramatice, parodii, aforisme, versuri pentru copii, memorialistică şi interviuri date unor colegi de breaslă. În concluzie, volumul este un dicţionar al cărţilor publicate în ultimii doi ani, tot o selecţie făcută de un specialist în domeniu.

Ionel Andraşoni