Un nou număr (dublu) al revistei “Paveldaniştii”

A apărut, recent, un nou număr (2-3/2016) al revistei “Paveldaniştii”, revistă semestrială (condusă de scriitorii Aurel Podaru şi Mircea Ioan Casimcea), editată de Asociaţia Culturală Pavel Dan. Constatăm cu bucurie că printre colaboratorii revistei se află profesori universitari şi scriitori de prestigiu din Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Gherla, dar şi din judeţul Bistriţa-Năsăud, buni cunoscători ai operei lui Pavel Dan.
Dar ceea ce impresionează încă de la prima vedere este componenţa Consiliului colsultativ al revistei: Irina Petraş (preşedinta Filialei Cluj a USR), Ion Vlad, Sergiu Pavel Dan (fiul scriitorului), Mircea Popa, Constantin Cubleşan, George Vasile Dâncu (toţi din Cluj-Napoca), Mircea Braga şi Maria-Daniela Pănăzan (Sibiu), Ion Buzaşi (Blaj), Gabriela Chiciudean (Alba Iulia), Gheorghe Glodeanu (Baia Mare), Ioan Pintea, Andrei Moldovan şi Vasile Vidican (bistriţeni). Dintre aceştia, vom vedea îndată, unii se află şi în ipostaza de colaboratori.
Editorialul semnat de Aurel Podaru (“O întâlnire providenţială”) evocă împrejurările în care autorul l-a cunoscut (în urmă cu peste 50 de ani) pe distinsul universitar şi scriitor clujean Ion Vlad, când, asistând la un curs al acestuia, eminentul profesor a vorbit, “preţ de două ore” despre “Înmormântarea lui Urcan bătrânul”.
“De aici a plecat totul, afirmă Aurel Podaru. Întâlnirea mea cu profesorul Ion Vlad, o întâlnire providenţială!, a însemnat totodată şi întâlnirea cu Pavel Dan – marele meu consătean.” După 50 de ani de la această întâlnire, adăugăm noi, Aurel Podaru scoate la lumină prima ediţie critică integrală a operei lui Pavel Dan, iar de aici şi până la apariţia revistei “Paveldaniştii” nu a mai rămas decât un pas. Cel de-al doilea număr al revistei e o adevărată performanţă. “EXERCIŢII PENTRU UN MODEL NARATIV (Pavel Dan, Priveghiul)” se intitulează eseul lui Ion Vlad, care ar merita, fără îndoială, un comentariu pe măsură, dar fiindcă spaţiul tipografic nu ne îngăduie, vom cita doar finalul eseului: “Apărută în «Gândirea», în 1935, nuvela avea să reafirme nu doar virtualităţi. Era opera matură, rodul unor obsesii devenite univers al creaţiei sale, iar Câmpia Transilvaniei se integra în geografia autentică a marilor prozatori români. «Priveghiul» pledează iar magistratura dreaptă şi cu o memorie neoscilantă va sesiza prezenţa unui prozator de recunoscut talent. Vor pleda: G. Călinescu, Ion Chinezu, Octav Şuluţiu, Mihail Sebastian şi, cu reflecţii surprinzătoare, Eugen Ionescu.”
“Nu e deci de mirare că scriitorul visa la o mare trilogie intitulată «Ţăranii», şi că vedea în sat un izvor nesecat de motive şi teme fundamentale, socotind pe cei care părăseau satul ca pe nişte «crengi rupte», afirmă, printre altele, Mircea Popa în eseul său «Pavel Dan, un scriitor al condiţiei umane». El a fost însă trunchiul care n-a putut fi clintit din acest sol şi din ramurile căruia au izbucnit, iată, fructele proaspete ale artei.”
Mircea Ioan Casimcea scrie despre întâlnirea paveldaniştilor la Câmpia Turzii, localitatea în care au fost puse bazele Asociaţiei Culturale Pavel Dan în urmă cu doi ani. “Notele din Blaj ale lui Pavel Dan” se intitulează un alt eseu, cel semnat de Maria- Daniela Pănăzan, care conchide franc: “Povestirea lui Pavel Dan se confundă cu însăşi Viaţa, cu Destinul şi cu Zborul (în)frânt al unui creator de seamă, poate cel mai de seamă care a trăit în Blajul interbelic.”. Despre Jurnalul lui Pavel Dan glosează Ion Buzaşi, care afirmă, printre multe altele: “Jurnalul lui Pavel Dan ne face să cunoaştem un om şi un scriitor de o mare probitate; o natură voluntară aprig vitregită de soartă”, iar pentru Vasile Vidican, este “… drumul scriitorului către propriul destin”, în timp ce pe liceeanul Claudiu Coroian, l-a impresionat cel mai mult paginile despre satul natal al scriitorului. Despre “Traducerea operei lui Pavel Dan” scrie universitarul Gabriela Chiciudean din Alba Iulia, de la care aflăm că prima traducere din opera lui Pavel Dan s-a făcut în limba turcă, în 1942, şi nu în limba franceză, cea datorată lui Eugen Ionescu, din 1945, cum ştiam noi. Maria Rodean scrie despre “Şcolile Blajului în corespondenţa lui Pavel Dan către Dumitru Dan” (unchiul scriitorului, profesor la Galaţi), iar cronica literară este semnată de Andrei Moldovan şi se intitulează “O antologie necesară”. Este vorba desigur de volumul “Pavel Dan (1907-1937). O antologie critică gândită şi îngrijită de Petru Poantă şi Victor Cubleşan”. O cronica perfect aplicată pe text, cu un final optimist pentru viitorul operei lui Pavel Dan: “Ei (antologatorii) remarcă faptul că există numeroşi critici din generaţiile mai noi, ne spune A. M., interesaţi de opera prozatorului, ceea ce ar fi un neîndoielnic semn al perenităţii operei, lucru la care subscriem.” Scriitorul gherlean Iulian Dămăcuş, în textul său “Pavel Dan, o nouă lectură”, citând un pasaj din “Înmormântarea lui Urcan bătrânul”, aduce o notă lămuritoare privind deosebirea dintre “umor” şi “humor” în opera lui Pavel Dan. O paralelă între Liviu Rebreanu (scriitorul prin excelenţă realist) şi Pavel Dan (care îmbină, într-o notă originală, “cel mai acerb realism cu un fantastic îndrăzneţ, care coboară de-a dreptul din basm, din baladă şi din descântec”) realizează Iacon Naroş, în cadrul unei opinii care convinge cititorul Tot despre umorul lui Pavel Dan “vorbeşte” şi turdeanul Valentin Vişinescu, autorul volumului “Pavel Dan şi Turda”. Un incitant interviu realizează Victor Moldovan cu artistul plastic Pentru Tegla, autorul unui impresionant monument dedicat prozatorului ( amândoi sunt fii ai comunei Triteni). La “Cultura tradiţională”, Pavel Dan apare în ipostaza culegătorului de folclor (“Cântece poporale”), iar Ioan Latiş prezintă câteva elemente de cultură tradiţională, în “Ţăranul de pe Câmpie şi locuinţa sa”. Rubrică urmată de un consistent grupaj de “Ecouri în presă” după apariţia revistei “Paveldaniştii” nr. 1/ 2015. Ecouri semnate/semnalate de Menuţ Maximinian, Mircea Ioan Casimcea, Icu Crăciun, Ioan L. Şimon.
Poetul, prozatorul, traducătorul, conducătorul de reviste şi excelentul animator cultural Teodor Murăşanu a fost profesorul şi mentorul lui Pavel Dan. Anul acesta se împlinesc 125 de ani de la naşterea sa şi 50 de ani de postumitate. Bun prilej pentru Mircea Ioan Casimcea şi Aurel Podaru (care l-au cunoscut bine) de a-l readuce în memoria celor care l-au cunoscut şi preţuit. Cu aceste evocări se încheie noul număr al revistei “Paveldaniştii”, pe care cei amintiţi mai sus îl oferă cititorilor spre o dreaptă judecată.