Ultima mea fotografie cu Ovidiu Drimba

Motto:
Se-aude câte-un fluture plângând
Ioan Alexandru
(poezia ROMÂNIA)

Am primit telefon că a plecat în Eternitate Ovidiu Drimba.
Ştiam că este bolnav Profesorul şi Marele scriitor, dar speram să îl mai întâlnesc după cum îşi dorea şi îmi doream, ca să continuăm conversaţiile.
M-a sunat, la ceva timp după data de 29 Aprilie 2015, persoana care îl îngrijea, d-na ing. Fănica Dobre, spunând că nu m-a anunţat, încredinţată fiind că am aflat de la cunoştinţele noastre comune şi a fost surprinsă că nu ştiam. Apoi, mi-a povestit multe lucruri întâmplate de când nu mai vorbisem direct, respectiv din data de 30 Ianuarie 2015.
În acea ultimă zi în care l-am văzut, cu toate că iniţial a început să vorbească despre activitatea sa profesională, a trecut la a povesti, cu o lumină în ochi de nedescris, despre soţia sa. Amintirile erau din momentul când a cunoscut-o, sau cum îl cunoşteau amândoi pe Lucian Blaga, naşul lor de cununie.
Verbaliza totul clar, dar rar şi se vedrea totuşi o oboseală mai accentuată. Cu un permanent zâmbet spunea că Adrienne (născută la15 nov. 1920 la Toulon, Franța – decedată la 6 iulie 2010, București), a fost botezată întâi la catolici, apoi, la venirea în ţară, a fost din nou botezată la ordodocşi.
„Adrienne a fost botezată de două ori” şi râdea.
La ultima mea întâlnire directă cu Profesorul Ovidiu Drimba am primit, în dar, câteva cărţi, între care şi „Scriitori scandinavi în cultura lumii”. Din această lucrare minunată menţionez din cuvintele lui Ovidiu Drimba:
„Henrik Ibsen fondatorul teatrului modern.
În România Ibsen a fost tradus prima dată de Titu Maiorescu (piesa Micul Eyolf).
[...]
Luigi Pirandello a spus despre Ibsen: „După Shakespeare, primul loc i-l acord fără nici o ezitare lui Ibsen” – îi admiră „marea sa forţă de investigare a valorilor ideale şi sociale”.
Voi continua să parcurg această operă.
Am în pregătire o carte la Editura Charmides- Bistriţa în care un capitol distinct vorbeşte despre regretatul Om de o vastă cultură, Ovidiu Drimba.
Ne vom aminti cu respect şi apreciere de această uriaşă personalitate a culturii române.
Întâmplător, la aflarea veştii, finalizasem lectura cărţii „Pe urmele lui George Coşbuc” în care Lucian Valea consemnează cu privire la moartea lui G. Coşbuc:
„La Gambrinus, cenaclul îşi mai continuă încă o vreme întâlnirile de marţi seara. În dreptul scaunului său rămas gol, cineva punea de fiecare dată, într-un pahar cu apă, un trandafir”.
Mă gândesc... G. Coşbuc a murit la 51 de ani în data de 9 mai 1918, se odihneşte la Bellu şi la înmormântare a fost însoţit de foarte multă lume şi s-a publicata un necrolog în Gazeta Bucureştilor, iar Ovidiu Drimba a murit la 95 ani, 7 luni şi 27 zile, în 29 aprilie 2015 şi a fost înmormântat în comuna Lugaşu de Jos, alături de soţie, fără să ştim cine l-a însoţit dintre oamenii de cultură în momentul din ziua de 1 Mai 2015 când a avut loc aşezarea lui în mormânt.
Alte timpuri, plecări de pe Pământ la alte vârste...
Nu ştiu ce să spun.
Am găsit pe internet două anunţuri cu privire la trecerea în Lumea Cerească a minunatului Om Ovidiu Drimba şi le-am trimis la scriitorul Iulian Dămăcuş, care le-a postat pe facebook.
Sper că în viitor se vor face precizările necesare şi pe Wikipedia.
Privind cu emoţie ultima fotografie a mea cu Ovidiu Drimba pe care ne-a făcut-o Doamna Fănica Dobre în ziua de 30 Ianuarie 2015, am scris aceste rânduri pentru Ziarul Răsunetul-Bistriţa, dar şi pentru Blogul meu personal, jenita.ro, unde găsiţi postate mai multe articole, despre autorul monumentalei opere Istoria Culturii şi Civilizaţiei, scrise de mine din anul 2014 încoace, precum şi fotografii.
Odihniţi-vă în Pace şi Lumină Ovidiu Drimba!

Comentarii

31/05/15 09:14
Alfa

Da, a fost un om mare, al unei culturi vaste excepţionale.

24/10/16 09:41
iulian damacus

felicitări pentru consecveţa în păstrarea memoriei oamenilor de valoare!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5