Tudor Arghezi - 50

Comemorăm anul acesta 50 de ani de la trecerea în lumea drepţilor a scriitorului Tudor Arghezi, cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii româneşti, ce a lăsat o operă de originalitate exemplară: poezie, proză, pamflete şi literatură pentru copii.

Scriitorul Ion N. Theodorescu s-a născut în anul 1880 la Bucureşti. Pseudonimul său  Arghezi e explicat de către scriitor, legându-l de Argesi, numele vechi al râului Argeş. Urmează cursurile Liceului “Sf. Sava”. La vârsta de 16 ani sub influenţa magistrului Macedonski debutează cu poezie în revista “Liga ortodoxă”, sub semnătura Ion Theo.

La vârsta de 20 ani se retrage la Mănăstirea Cernica, încadrându-se în viaţa monahală pe o perioadă de 4 ani. În anul 1904 revine la viaţa obişnuită făcănd mai multe călătorii în străinătate la Paris, apoi la Mănăstirea Cordelielilor, unde e asaltat să devină catolic. Plictisit de insistenţe se mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă la, cursurile Universităţii şi, ca să-şi câştige existenţa, lucrează într-un atelier dinţi de aur, inele şi capace de ceasornice.

Revine în ţară şi dă zor publicării versurilor, pamfletelor şi articolelor polemice în diferite publicaţii: “Facla”, “Viaţa românească”, “Teatru”, “Rampa” etc.

În timpul realizării României Mari, este arestat pe timp de doi ani, împreună cu 11 ziarişti şi scriitori, între care şi Ion Slavici, acuzaţi de trădare pentru că se pronunţase pentru neutralitatea României, fiind încarceraţi la penitenciarul Văcăreşti.

Cu mare întârziere îi apare în 1927, prima carte de poezie intitulată “Cuvinte potrivite”, iar în anul 1928, sub direcţia sa apare ziarul “Bilete de papagal”. În 1928 îi apare prima carte în proză “Icoane de lemn”. În anii de detenţie scoate placheta de versuri „Flori de  mucigai”, cât şi volumul în proză pentru copii „Cartea cu jucării”, continuând cu alte creaţii dedicate celor mici: „Cântec de adormit Mitzura”, „Buruieni”, „Mărţişoare”, „Prisaca”, „Zdreanţă” etc., opere ce îmbogăţesc manualele şcolare.

Apar ca pe bandă atâtea alte creaţii argheziene, cum sunt: romanul „Ochii Maicii Domnului”, „Versuri de seară”, romanul „Cimitirul Buna-Vestire”, volumul de versuri „Hore  şi Lina”, un lung poem în proză. În ziarul de informaţia zilei „Bilete de papagal”, publică o droaie de pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliţie, ziarul e confiscat, iar scriitorul e închis la Bucureşti şi în lagărul de la Tg. Jiu. Iese din puşcărie în anul 1944. Este reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet naţional la 8o şi 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca şi Sadoveanu, colaborând cu autorităţile şi scriind poezii cu tematică din noua viaţă socială. Publică poemul „1907”, „Peisaje”, „Cântare omului”, „Stihuri pestriţe”, „Poeme noi”, „Cu bastonul prin Bucureşti” şi multe altele.

În 1966, se stinge răpusă de cancer soţia sa Paraschiva, iar după un an, în 1967 se stinge şi el stabilindu-se alături de soţie în grădina casei lor din strada Mărţişor, astăzi muzeu creat şi întreţinut o bună perioadă de fiica sa Mitzura.