Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

Tu ce ai făcut de Centenar?

Andrea H. Hedeș

La 1 Decembrie 1918 înaintașii noștri au avut privilegiul de a înfăptui actul Marii Uniri, într-un context complex și complicat. E un privilegiu să ne numărăm printre cei cărora le-a fost dat să trăiască și să celebreze 100 de ani de România, tot într-un context complex și complicat, venind după un al doilea război mondial, după o îndelungată perioadă de comunism original și după o altă perioadă de tranziție și capitalism, și ele originale și plasate într-un context internațional el însuși supus unor presiuni care duc la transformări ce vor fi mai bine înțelese peste un alt centenar. Suntem aici, și noi și țara. Că era loc de mai bine, este o certitudine, la fel cum este și aceea că era și loc de mai rău. Se dorea o coordonare centralizată, un desfășurător al evenimentelor Anului Centenar, dar în același timp se clamează descentralizarea și se blamează ideea statului tată sau mamă, după caz. Se pot spune în această direcție multe, dar nu este nici cazul, nici locul să o facem aici.
Nu de dragul elocvenței, vă invit să vă amintiți de o frază făcută populară de către un președinte... american: Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă-te ce poți face tu pentru țară. Iar dacă asta sună prea capitalist sau populist sau că responsabilizează fiecare cetățean în parte, deși, la noi, s-ar spune că aruncă pisica în curtea altuia, există și oameni de o mare spiritualitate care, cu alte cuvinte, au spus același lucru: în introducerea la una din lucrările lui Jiddu Krishnamurti, Prima și ultima libertate, Aldous Huxley afirma "În oameni se află speranţa, nu în societate, nici în sisteme, nici în sisteme religioase organizate, ci în tine şi în mine". Fiecare dintre noi, exact acolo unde suntem, am avut posibilitatea oferită de Providență sau hazard, după credința fiecăruia, de a face din anul acesta o sărbătoare. Dacă nu una cu surle și trâmbițe, una interioară, de curățenie și creștere spirituală. Sau una în fapte, în cuvinte, o trăire la fel ca aceea spre care tindem de câteva ori pe an, la marile sărbători. Simplul fapt de a nu mai vorbi de rău țara, ideea de român, de români, și mergând mai departe, ideea de aproape, de celălalt, vecinul, colegul, indiferent de categoria socială, de breasla din care face parte. Lucruri mărunte de fiecare zi. În plan cultural, am văzut oamenii mobilizându-se, am văzut eforturi, creativitate, generozitate și lucruri care s-au făcut și care vor rămâne.
Mă bucur că mi-a fost dat să trăiesc acest an, 2018, anul Marelui Centenar. Mă bucur că l-am trăit împreună.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]