Cronica teatrală

Teatrul Municipal Baia Mare – „Butoiul cu pulbere”, după Deian Dukovski!

E vremea magnoliilor înflorite, a iubirilor adolescentine, a jocurilor cu măşti ale vieţii, ale iubirii. Ne îndreptăm cu înflăcărare la un spectacol de teatru, cu un titlu, cel puţin, incitant – „Butoiul cu pulbere”, citim pe afiş, după Deian Dukovski. Suntem primii spectatori, dar încet, încet sala elegantă, în nuanţe verzi, odihnitoare, cu fotolii comode, cu aer condiţionat, sub ele se umple de spectatori, melomani ai Thaliei, de la tineri, maturi până la bunicii pensionari. Toţi într-o după-amiază de primăvară, cu temperaturi de vară, doritori de spectacole. Şi aşteptarea le-a fost răsplătită de un spectacol de teatru compus din secvenţe, parcă cinematografice, care derulate, unite, alcătuiau un fel de documentar turistic-teatral al zonei nedomesticite, aventuriere, el-dorado a României al Maramureşului. Şi coconii şi oamenii maturi, cu clop şi gaci, urmaşii dacilor în dans şi cântece cu ţâpurituri şi cimitire vesele, aidoma celui de la Săpânţa. Un loc sălbatic, o Americă românească în care ţăranii în cimitire au făcut ca şi moartea să aibă mormântul ei, un ţinut mirific în care se trăieşte total – româno – maghiar – ucrainean – german – evreiesc, se iubeşte intens, de la Romeo şi Julieta nordici la legea cuţitului şi se moare ca-n filme. O zonă unde oamenii sunt mândri că ei au reţeta fabricării celei mai drăcoase, spirtoase şi tari băuturi din lume – horincă sau pălincă, ţuică – adică – de prune. Acolo unde muzica îi însoţeşte pe oameni de la leagăn până la trecerea la cele veşnice. Aceasta e lumea mirifică, adevărată, dură şi sentimentală, paradoxală, o adevărată epopee, saga a vieţii şi dezrădăcinării prin străinătăţi a maramureşenilor, despre care ne vorbeşte, teatral, spectacolul Teatrului Municipal din Baia Mare. Un spectacol al iubirii, vieţii şi al morţii, al justiţiei divine şi omeneşti.

         A întoarcerii, acasă. Primitivism ce ar putea exploda ca pe vremea haiducului Pintea. Iar, dacă la toate acestea se adaugă prezenţa obsesivă, cu puncte folclorice de legătură a secvenţelor teatrale şi a schimbării decorurilor de muzică maramureşeană, tradiţională, interpretată live de celebrul rapsod popular Marinel Petreuş, avem toate ingredientele pentru reţeta unui spectacol teatral, autentic, tulburător, realizat să ne trezească la realitate, la viaţa din România. În Săptămâna Luminată o poveste cu maramureşeni neaoşi, credincioşi, iubăreţi, aventurieri peste Ocean, dar şi puşcăriaşi la Sighet, un fel de Divină Comedie, românească, în stil popular maramureşan. Un spectacol pentru Centenarul Unirii.

         Protagoniştii spectacolului de teatru, inedit, în regia şi adaptarea lui Marcel Ţop şi traducerea lui Alexandra Gioreska, au fost actorii Teatrului Municipal din Baia Mare, o instituţie publică de spectacole – subvenţionată de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, un exemplu ce ar putea fi urmat şi de Consiliul Local Bistriţa, pentru un Teatru Municipal Bistriţa, actori aplaudaţi la scenă deschisă: Petru Mârza, Valeriu Doran, Raul Hotcaş, Eduard Bîndiu, Wanda Farkaş, Andrei Dinu, Dorin Griguţă, Eduard Trifa, Sanda Savolszki, Mircea Gligor, Vasile Pop, Petru Danusa şi rapsodul Marinel Petreuş.

         Scenografia semnată de Anca Gernea. Regia tehnică şi sunet: Eugen Petruşca, sonorizare: Dan Prodan, lumini – Marin Codrea, maşinişti: Augustin Danciu, Gheorghe Nemeş, Ioan Pârje, Bogdan Dimănescu, Szamson Alexandru.

         Un spectacol cu de toate ca şi în viaţă şi realitatea din Republica Terra, cu spectacolul iubirii de Dumnezeu şi de femei, cu orgii bachice-protodacice, cu aventuri călătorite peste Ocean, în Americi şi din nou... Acasă! În Maramureşul istoric! Adică, în România noastră,  cea de toate zilele! Să bată gongul.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5