Teaca şi Marea Unire

În cadrul manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie de la Alba iulia, duminică, din iniţiativa preotului paroh Vasile Motogna, la biserica ortodoxă din Teaca, în prezenţa unui număr mare de enoriaşi ai parohiei, dar şi a unor invitaţi aparţinând altor confesiuni religioase din Teaca, a avut loc un eveniment deosebit. După Sfânta Liturghie, oficiată de pr. Adrian Cherhaţ, inspector Disciplina religiei din cadrul ISJ Bistriţa-Năsăud, la iniţiativa preotului Vasile Motogna, prof. dr. Mircea Gheorghe Abrudan, cercetător la Academia Română, a susţinut o expunere deosebit de interesantă cu privire la fenomenul istoric extraordinar de la 1 Decembrie 1918 şi rolul acestuia în evoluţia ţării unite. Vorbitorul a scos în evidenţă rolul important, primordial, al bisericii în inocularea în conştiinţa tuturor românilor a luptei naţionale pentru întregirea ţării, îndeosebi din Ardealul ocupat. A amintit de contribuţia avută de cardinalul Greco-catolic Iuliu Hossu, născut la Milaş, cel care a citit la Alba Iulia, Rezoluţia aprobată în Sala Unirii, dar şi rolul pe care l-a avut patriarhul Miron Cristea, primul ierarh al bisericii ortodoxe române, născut şi el pe aceste meleaguri. Interesant este faptul că din arhivele existente referitoare la actul Unirii reiese că şi din satul Teaca o delegaţie de locuitori români, condusă de avocatul Gabriel Bran a fost prezentă la Marea Adunare de la Alba Iulia, alături de cei peste 100 de mii de români prezenţi acolo.

O uriaşă influenţă în înfăptuirea actului Marii Uniri l-a jucat factorul extern, declanşat de poziţia preşedintelui American de atunci, Woodrow Wilson, prin declaraţia sa de la sfârşitul anului 1918, când devenise evident faptul că monarhia austro-ungară urma să se dezintegreze la sfârşitul războiului (1914-1918) asupra reorganizării graniţelor statelor europene, care i-a mobilizat în lupta lor pentru unire pe toţi românii din Transilvania, ideea autodeterminării naţionale fiind ţelul întregii elite politice de aici. Un mare rol, de asemenea, l-a jucat şi argumentul demografic în anii 1918-1920 în rolul fundamental în reconfigurarea geopolitică a acestui spaţiu care a aparţinut Austro-Ungariei, fapt confirmat de toate comisiile de experţi străini care au venit în Transilvania în acea perioadă. Vorbitorul a scos în evidenţă dificultatea tratativelor de la Conferinţa de Pace de la Paris pentru Tratatul cu Ungaria, ţară care nu recunoştea Hotărârea de la Alba Iulia şi nici concluziile experţilor internaţionali privind fixarea graniţelor. În cele din urmă însă la 4 iulie 1920 (zi care devine cea mai neagră din scurta şi controversata istorie a Ungariei până în ziua de azi) se semnează la Trianon Tratatul dintre Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria, prin care se recunoaşte Unirea romîânilor de la Alba iulia.

Astăzi, după o sută de ani de la Marea Unire, relaţiile interumane, care s-au deteriorate profund din dec. 89 trebuie să treacă de la "coexistenţa tolerantă" la o colaborare activă bazată pe un respect reciproc şi acest rol trebuie să-l joace societatea civilă, aşa cum face azi biserica, amintind doar faptul că România este un exemplu de toleranţă, de împăcare cu trecutul, ţară unde o biserică bizantină stă lângă basilica romanică, lângă o biserică gotică sau lângă una barocă, toate vecine cu o sinagogă. La fel, este singurul loc în care un lăcaş de cult ortodox este la câţiva paşi de unul romano-catolic, calvin sau luteran, aşa cum este în prezent şi la Teaca. Să ne cunoaştem trecutul pentru a trăi într-o comuniune completă în care să descoperim mereu importanţa şi frumuseţea relaţiilor interumane, valoarea tradiţiilor care înseamnă a da formă propriei existenţe multiculturale, cu privirea întoarsă înspre frumuseţea vieţii, izvorâtă din suflet, alungând umbrele negre şi hidoase ale trecutului.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]