Cornel COTUȚIU

Cucuveaua şi vuvuzeaua

Tue, 07 Sep 2010 00:00:00 +0300

2Într-o ”anumită parte a presei” din primii ani postedembrişti circula o sintagmă care se preta la conotaţii şi atribuiri de valenţe simbolice fel de fel: ”Cucuveaua de la Cotroceni”. Preşedintele României era ”săracul” kgb-ist Ion Iliescu.
Acum se iţeşte o nouă expresie: ”Vuvuzeaua de la Cotroceni”, cu diferenţa că preşedintele ţării, Traian Băsescu, cârmaci fiind, ţine muştiucul în gură, dar zgomotul se produce la palatul Guvernului. Apoi, premierul Boc îl amplifică, asta chiar dacă din ce în ce mai puţini votanţi se mai lasă impresionaţi de cei trei mici, o bere şi o găleată de plastic pe care le-au primit la alegerile anterioare.
”Popolul suveran” a asistat în zilele acestea la un spectacol intitulat ”Remaniere portocalie”; autor: jucăuşul de la Cotroceni. Adică: şase hălci de osânză (cabotini şi maeştri în furtişag, demagogie, impostură) au fost schimbate cu personaje proaspete ori reciclate.

citiţi mai departe

Numai in Bistrita: “Agent 00EC0”!

Thu, 02 Sep 2010 00:00:00 +0300

1“Agent 00EC0” este un proiect in domeniul protectiei mediului iniţiat de Asociaţia Ascendent în parteneriat cu Direcţia de Sănătate Publică, Agenţia pentru Protecţia Mediului si Asociaţia Studenţilor din UBB – Exensia Bistriţa, cu sprijinul financiar al Primăriei Municipiului Bistriţa.
“Agentii 00EC0” sunt elevi si studenti din Bistrita implicati in “misiuni ecologice”. Una dintre aceste misiuni, este “Mediul si media” - o rubrica bilunara interactiva, prin care vom transmite ganduri, randuri, imagini, fapte din mediul inconjurator bistritean.
“Agent 00EC0” se doreste a fi mai mult decat o rubrica: un “magnet” al ideilor, atitudinilor si actiunilor pentru un mediu mai curat si sanatos.
In acest context, va oferim azi o prima “doza” de informatii si dezvaluiri: Stiati ca, Bisfenolul A (BPA), substanta chimica folosita pentru intarirea materialelor plastice, este incriminat in producerea tulburarilor endocrine si ca BPA trece in fluidele din sticlele din plastic de 55 de ori mai repede atunci cand lichidele sunt fierbinti?! Sau, stiati ca o perdea de dus din policlorura de vinil (PVC), degaja clor gazos atunci cand ajunge intr-o groapa de gunoi sau este arsa, si ca ftalatii (substante chimice toxice adaugate pentru a face perdeaua mai flexibila) se elimina in aer?!

citiţi mai departe

Jos pălăria!!!

Wed, 01 Sep 2010 00:16:00 +0300

Cele trei semne de exclamare din titlu nu exprimă îndeajuns admiraţia mea pentru fotbalistul Claudiu Niculescu.
Când sunt întrebat cu ce echipă de fotbal ţin, răspunsul meu este acelaşi, prompt, fără nici o ezitare: Ţin cu orice echipă din provincie care bate o echipă bucureşteană (Aici fac excepţie întâlnirile internaţionale). Am oroare mai cu seamă pentru echipa Dinamo, adică acel club, acele formaţiuni, acea mentalitate hrănite de fosta Securitate.
Ei bine, Claudiu Niculescu în cloaca aceea s-a format, de acolo a plecat, dar pentru el Clubul din Ştefan cel Mare a rămas ceea ce un gazetar spunea deunăzi că este ”mamă, tată, soră, frate, iubire de început, dezamăgire de final”.
Am urmărit, jubilând, meciul Dinamo - ”U” Cluj. Mi-a tihnit enorm că echipa gazdă era condusă la un moment dat cu 4-2. M-a uimit însă prestaţia pe teren a fostului dinamovist, acum component al echipei de pe Someş. A marcat două goluri împotriva echipei care l-a alungat. Cameramanii l-au urmărit în prim-plan. Nu arăta a fi bucuros. Pe de altă parte, fanii dinamovişti nu încetau să-l aplaude, chiar dacă echipa lor a pierdut. A fost ceva extraordinar! A fost o întâlnire sportivă în cel mai înalt sens al cuvântului sport.

citiţi mai departe

Stupefianta lăbărţare a nesimţirii

Sat, 28 Aug 2010 00:00:00 +0300

Preiau din citatul unui gazetar afirmaţia ”În politică, prostia nu este un handicap.” Zicerea nu acoperă realitatea de acum, socio-politico-economico-morală, fiindcă, după substantivul ”prostie” s-ar fi putut continua cu alte substantive (subiect): ”mitocănie”, ”tâlhărie”, ”ofensa la drumul mare”, ”parvenitism” ş.a.
Acum, vreau să mă opresc doar asupra uneia dintre dimensiunile penibile ale condiţiei de demnitar în România de azi: mitocănia. Cu 150 de ani în urmă scriitorul Nicolae Filimon o numea ”gentileţe de mahala”.
În mahala, în lumea interlopă, mitocania nu e nici calitate, nici defect, ci o banală manifestare comportamentală de zi cu zi. Dar ea capătă alte valenţe, alte irizări publice când e practicată la vârf: prezidenţial, parlamentar, guvernamental, partidic.

citiţi mai departe

Pro domo

Sat, 21 Aug 2010 00:00:00 +0300

Deunăzi mi s-a spus: Degeaba înjuri Puterea, că ăi de sus nu te aud şi, chiar dacă ar fi să te audă, nu te iau în seamă.
E un punct de vedere absolutamente greşit. Şi naiv. Dar, oarecum, semnificativ pentru acea categorie de cetăţeni români care nu mai are încredere în omul de alături.
Persoana respectivă a pus pe tapet trei elemente privitor la condiţia gazetarului din teritoriu, al celui care, îndeobşte, oboseşte, zburdă într-un perimetru judeţean.
Mai întâi: deontologia şi simţul măsurii nu îi permit omului de condei să înjure public. Dacă există vreun tabloid în care cuvântul vulgar şi cu dedesubturi obscene se amestecă, pe aceeaşi pagină, printre nuduri, pe sub ele sau pe deasupra lor, asta nu mai ţine de gazetărie, ci de subcultură şi de impostură. Or, când îţi mărturiseşti – fie direct, fie cu mijloacele specifice pamfletului – rezerve sau silă pentru anumiţi demnitari, guvernanţi, lideri de partid, când poţi veni cu contraargumente (fie chiar dure, necruţătoare), asta nu înseamnă înjurătură, ci atitudine, comentariu, opinie nepărtinitoare.
”Cei de sus” – desigur, nu e vorba de arhangheli şi serafimi, ci de oamenii de decizie, cu efect naţional – deci, de cei din Parlament, Guvern, Preşedinţie.. ”Ăi de sus nu te aud.” Ei şi?

citiţi mai departe

Contrarietate şi compasiune

Tue, 10 Aug 2010 00:00:00 +0300

m Prin urmare, ”preşedintele jucător” (destul de târziu am înţeles ce se înţelege prin ”jucător”; adică cel care se face că este ceea ce nu este în stare să fie) a găsit soluţia de supravieţuire pentru necăjitul popor român. Mesajul recent este acesta: Dacă vreţi ”să trăiţi bine”, plecaţi din ţară, iar cei care sunteţi deja peste hotare, rămâneţi acolo, fiindcă aici n-am cum să vă asigur un trai decent.
Deopotrivă, această invitaţie eu o înţeleg că este şi o încercare penibilă şi disperată de a ascunde diminuarea şanselor de supravieţuire a celor care agonizează la Palatul Cotroceni, Palatul Victoria şi Casa poporului.
Latinescul ”Ubi bene, ibi patria” şi-a găsit în gura preşedintelui o adaptare iresponsabilă, descalificantă: Munciţi acolo unde e mai bine. În limbajul său profesional-marinăresc, asta înseamnă, de fapt: Mă, medici şi profesori, mă, piţipoance, plecaţi dracului! Un fel de: Tineri, vă ordon treceţi graniţa!
Mă gândeam ce ar fi să plece şi el, prezidentul. Mi-l închipui spălând vase într-un restaurant din Germania, culegând căpşuni în Spania, alcătuind cofraje în şantierele din Italia, făcând pe baby-sitter în Irlanda. Mi-l închipui culegând banane într-o ţară musulmană, unde e drastic interzis consumul de alcool..

citiţi mai departe

Trei crai cercetători

Fri, 06 Aug 2010 00:00:00 +0300

Cartea ”Familiile din Năsăud în anul 1869. Contribuţii de demografie istorică” (2010) e exemplară pentru ceea ce înseamnă valorificarea documentelor de arhivă. Autorii ei – Ioan Bolovan, Adrian Onofreiu, Viorel Rus – au scos din latenţa şederii amorfe, de pe rafturile Serviciului Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, acte din vechimea secolului 19, cercetându-le, prelucrându-le cu o acribie ştiinţifică uimitoare, încât, împreună cu studiul introductiv, legenda simbolurilor, anexele, ilustraţiile, indicile familiilor a rezultat un tom de peste 48o de pagini.
După ce stărui asupra unor pagini, iar pe altele le străbaţi pe diagonală, îţi spui, cu admiraţie: ”Dom,le, acestor cercetători nu le-a scăpat nimic!” Tabelele au 14 coloane distincte, fiecare nume trecute prin ele oferindu-ţi, lapidar, un fel de curriculum vitae: ”nr, crt. al familiilor, nr. crt. al persoanelor, numele şi prenumele, genul (sexul), data naşterii, religia, starea civilă, profesia, ocupaţia şi sursele de existenţă, indigenia, prezenţa, ştiinţa de carte, animale aflate în proprietate, observaţii.”
Sunt îndreptăţiţi cei trei cercetători să afirme, cu satisfacţie nedisimulată: ”După ştiinţa noastră, este prima restituire de acest gen pentru o localitate de pe cuprinsul Transilvaniei.”
Nu trec mai departe în a aprecia conţinutul şi valoarea acestei opere ştiinţifice.

citiţi mai departe

„Loc de întâlnire”

Thu, 29 Jul 2010 00:18:00 +0300

Am primit o carte care m-a bucurat, mai întâi că am fost învrednicit cu un asemenea gest şi, apoi, fiindcă volumul vine în întâmpinarea preocupărilor mele pentru etnografia ardeleană: „Galaţi-Făgăraş. Loc de întâlnire a două binecuvântate ţinuturi româneşti”, de Elena Manta (Editura Lux Libris, Braşov, 2010).
În cele aproape 350 de pagini, Elena Manta a adunat tot ce poate defini/contura o localitate: explicaţii privitor la numele aşezării (azi, cartier al municipiului Făgăraş), incursiune în istoria ei, date despre personalităţi ale locului, despre biserică, şcoală, ocupaţii, datini, obiceiuri, tradiţii, grai, folclor şi o iconografie impresionantă. E semnificativ ce notează profesoara Elena Manta în finalul demersului său: „Emoţii. Uimiri. Bucurii. Nostalgii. Uneori tristeţi.

citiţi mai departe

”Tabor”

Wed, 28 Jul 2010 00:01:00 +0300

În acest penibil haloimăs politico-economic şi moral se întâmplă şi fapte bune; precum apariţia numărului 4/iulie 2010 al revistei de cultură şi spiritualitate românească TABOR, editată de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
Citeşti şi simţi că te tămăduieşti.
Doresc mai întâi să dau nişte explicaţii celor care sunt mai puţin umblaţi prin cărţi de istorie şi prin Biblie.
În şcoală, la orele de istorie, noi am reţinut că Tabor era o cetate în sudul Cehiei, construită în 1420, fiind una dintre cele mai importante fortăreţe ale husiţilor; aşa se explică de ce cuvântul ”taboriţi” desemna aripa revoluţionară a husiţilor. Noi, la şcoală, a trebuit să ştim că husiţii erau revoluţionari, atât. Jan Hus, reformator religios ceh, n-a fost iubit de către Vatican (pentru mişcarea religioasă şi socio-politică îndreptată împotriva papalităţii şi a feudalilor germani), încât i s-a trântit o excomunicare, după care, condamnat ca eretic, a fost ars pe rug. Dar ideile husitismului au ajuns până în Transilvania şi Moldova.
Biblic, Tabor se referă la muntele din Galileea (la câţiva kilometri de Nazaret). Aici a avut loc momentul ”Schimbării la faţă”.

citiţi mai departe

Aşa am o poftă să învăţ!

Fri, 16 Jul 2010 00:11:00 +0300

Incredibilă afirmaţie, venind dinspre o tânără doamnă de 29 de ani!
Acum a terminat liceul, acum a dat bacalaureatul şi l-a obţinut cu o medie greu de crezut, peste 9, iar la matematică peste 9,50.
Cine este ea?
Are un copil de 4 ani şi lucrează la un butic alimentar. Iar în clipa de faţă se gândeşte ce va face în continuare. Merge pe ideea unei facultăţi cu perspectivă pragmatică, vrea să urce profesional; nu e vorba aici de o poftă orgolioasă în a obţine o licenţă. Ea vrea ”să răzbească” în această lume incertă; deci, nu să se ”descurce”, vrea să-şi afirme zestrea intelectual-culturală şi morală.
Afirmaţia ei - în timp ce-mi prepara dis-de-dimineaţă un capucino ,obosită după o noapte de non stop -, e un omagiu adus instituţiilor care se numesc şcoală şi apoi facultate.
Habar nu am cum o cheamă – cu toate că, ştiindu-mă profesor, mereu, dimineaţa, îmi vorbea de emoţiile pe care le încearcă în preajma examenelor.
Ce admirabil e să ai încredere în valorile culturii spirituale!
Legat de această atitudine, am o poftă să fiu răutăcios, amintindu-mi de un banc. Bulişor termină liceul şi se jeleşte lui Bulă că nu ştie încotro să o ia. Îşi întreabă tatăl ce să facă. Replica lui Bulă: Să te faci fotbalist, n-ai vrut. Să te faci poliţist, jandarm, n-ai vrut.

citiţi mai departe