25 Octombrie 2010 - Ziua apărăii drepturilor militarilor

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate şi OPERATIUNEA "VALERIU CARP"

În acest an, în mod special, pe data de 25 octombrie 2010, „nesimţiţii” din sistemul naţional de apărare solicită Preşedintelui Traian Băsescu, premierului Emil Boc, fostului ministru al Muncii Şeitan şi trâmbiţelor prezidenţiale de presă, să li se prezinte scuze publice pentru insultele fără precedent în istorie, aduse organismului militar, îndeosebi militarilor în rezervă.

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate propune tuturor categoriilor de militari în rezervă şi retragere, văduvelor şi urmaşilor lor, adică tuturor celor catalogaţi de actuala putere vremelnică, drept “nesimţiţi”, “pomanagii” şi, mai nou, “beneficiari”, o altfel de abordare a zilei de 25 Octombrie.

De peste o jumătate de secol cinstim ziua de 25 Octombrie ca zi a Oştirii, ca zi aniversară, ca zi a eliberării “ultimei brazde” din cei 43.492 km² de pământ românesc cotropiţi de armata regală ungară în 1940.

Uităm, însă, că 25 Octombrie este, de fapt, o comemorare şi nu o aniversare, deoarece trebuie cinstită memoria:

- celor 381.118 militari morţi şi 243.622 schilodiţi pe frontul de răsărit degeaba. La 23 august 1944, din cauza trădării individului ce-şi zice «regele României», 57.900 kilometri pătraţi de pământ românesc (Basarabia, Bucovina, Herţa şi Cadrilaterul), au rămas sub ocupaţie străină;

- celor 58.330 de ostaşi români, jertfiţi pentru eliberarea Ardealului (32.000 doar la Oarba de Mureş) tot degeaba. În loc de cobeligeranţă, din cauza trădării de la 23 august1944, am căpătat statutul de ţară învinsă, ocupată şi jefuită în mod sistematic ;

- celor 62.000 de basarabeni, foşti militari, predaţi “la cheie” ruşilor, de către Mihai. Aceştia, împreună cu familiile lor, au dispărut în Siberia;

- celor peste 1 milion de români lichidaţi sau deportaţi de ruşi din teritoriile ocupate;

- celor peste 540.000 de cetăţeni români lichidaţi pe loc, în lagăre, pe front (100.000 oameni) sau expulzaţi de către ocupantul ungur, inclusiv cele 60.000 de femei trimise ca sclave în Germania, din care au supravieţuit doar 8.000.

Uităm faptul că Ardealul eliberat de noi, a fost ocupat de ruşi şi a trebuit recuperat condiţionat, prin manevre diplomatice, de guvernul Petru Groza, ruşii impunându-ne, în schimb, crearea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară, desfiinţată abia în 1969, de către Ceauşescu şi recunoaşterea cetăţeniei celor 400.000 de colonişti aduşi din Ungaria de Horthy, în anii 1940-1944.

Uităm că la data de 1 octombrie, ÎNTREAGA ARMATĂ ROMÂNĂ (1.073.000 oameni) A FOST DISPONIBILIZATĂ, din ordinul ocupantului rus. Acesta ne-a permis să-l “ajutăm” în Vest cu doar 12 divizii. Rămâne celebră replica dată de Stalin lui Malinovski, pentru Oarba de Mureş: “Prostule! Eu să te învăţ cum să le distrugem potenţialul biologic?”

An de an, politicieni cu lacrimi de crocodil în ochi, încadraţi de obedienţi în uniformă, au avut nesimţirea să depună coroane de flori la mormintele jertfiţilor noştri. Şi o vor face şi anul acesta, când distrugerea Armatei României se apropie de final.

- “Reforma” a trimis acasă sute de mii de profesionişti din armată, poliţie, servicii.

- Militarilor activi li s-au redus salariile la jumătate, urmând ca şi această jumătate să fie… înjumătăţită prin concedii fără plată.

- Rezerviştilor, prin Legile 329/2009, 119/2010 şi Legea sistemului unitar de pensii, li s-au luat toate drepturile, condamnându-i la umilinţă, mizerie şi moarte. Aceştia nu mai au dreptul la asistenţă medicală gratuită, la pensie militară, la muncă, statutul lor de militar fiind şters după metode bolşeviste.

Militarilor profesionişti le-au fost din nou răpite drepturile prin Legea sistemului unitar de pensii.

De aceea, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate face apel către toţi membrii şi simpatizanţii săi, ca ziua de 25 Octombrie, anul 2010, să fie ziua OPERAŢIUNII "VALERIU CARP".

De ce Operatiunea “Valeriu Carp”?

În amintirea predecesorului nostru, maior Valeriu Carp, simplu ofiţer, care în iulie 1940, a luat soarta Ţării în propriile mâini şi a stabilit actuala graniţă de Nord a României.

La 28 iunie 1940, clasa politică a trădat, respingând dorinţa regelui Carol al II–lea de a opune rezistenţă armată, acceptând, astfel, ultimatumul sovietic şi retrăgându-se de la fruntariile de Est şi de Nord. Armata română a fost urmarită la distanţă de vedere, provocată şi batjocorită, dincolo de graniţele impuse prin dictatul Ribbentrop-Molotov. Astfel, a fost luată Herţa, armata sovietică înaintând spre Putna, iar armata română neprimind niciun ordin de la ministrul de război.

În Bucovina, ultima unitate în ariergarda armatei române era Batalionul 3 din Regimentul 16 Infanterie/Divizia 7, la comanda căreia se afla maiorul Valeriu Carp. În momentul în care soldaţii i-au transmis : “Se vede Putna!”, adică mormântul lui Ştefan cel Mare, acesta a decis să nu mai aştepte ordinul de luptă, care nu mai venea, a desfăşurat batalionul şi a dat un ordin unic în istoria militară: “DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE, DESCHIDEŢI FOCUL!”. Rusii au căzut seceraţi, fiind opriţi. Scandalul internaţional a fost evitat, iar graniţa noastră de Nord a rămas fixată acolo, pe “Aliniamentul Carp”.

Într-o ţară care îşi proclamă drept eroi, trădătorii ordinari gen Pacepa şi Răceanu, evident că numele lui Valeriu Carp a fost şters din memoria colectivă, fiind declarat criminal de război. A avut, însă şansa să moară în luptele de la Paşcani în 1944, trupul lui zăcând în trupul ţării, uitat şi neonorat de noi, urmaşii. Cu riscul de a-i repeta soarta, suntem însă şi NOI obligaţi de istorie să-i spunem ocupantului şi slugilor lui: DESTUL!

Stimaţi camarazi,

Astăzi când fantoma lui Miklos Horthy călare pe cal alb a început să se plimbe, prin centrul Ţării, cu complicitatea Guvernului, NOI reprezentăm speranţa naţiunii. Prin misiunea dată de Constituţie - Art. 118 (1), ca expresie a vointei poporului, aceea de apărători ai democraţiei constitutionale, vom ieşi în stradă spre a exprima, nu protestul nostru, ci prin NOI, protestul întregii naţiuni minţită şi batjocorită şi protestul întregii Europe civilizate, din care naţiunea noastră face, de drept, parte. Este ultima speranţă în condiţiile în care ni s-a luat totul, nu mai avem, ca naţiune, decât datorii şi promisiuni deşarte.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTE SCMD,

Col. (rz.) dr. Dogaru Mircea

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5