Suplimentul "Răsunetul Cultural" editat de SSBN

Serile de la Deseşti

Lui Nichita Stănescu, 80 de ani de la naştere

Când ajungeam la Deseşti/ ne opream mai întâi/ la casa părintească/ a poetului Gheorghe Pârja/ unde ne aştepta Mama Doca/ de fiecare dată/ Mama Doca ne aştepta cu pancove/ cu mere şi cu nuci/ cu horincă de prune/ acesta este certificatul meu de naştere/ ne-a spus/ odată poetul/ ridicând capacul/ unei lăzi de zestre/ pe care Tata Gheorghe/ încrustase cu briceagul/ anul, luna şi ziua/ în care fiul său/ Gheorghe/ venise pe lume.
Urcam mai apoi la cimitir/ să-l salutăm şi pe Tata Gheorghe/ ne aştepta şi el/ lângă cărare/ pe stânga/ cum urci/ intram în bisericuţa de lemn/ veche de prin 1700 şi ceva/ pe pereţii căreia încă/ se mai vedeau/ chipuri de sfinţi/ aprindeam o lumânare/ ne reculegeam/ zece-cincisprezece minute/ şi iarăşi coboram/ treceam drumul/ la Sala Nichita Stănescu.
Poetul era acolo/ ştiam că ne aşteaptă/ încă de când fusese instituit/ premiul ce-i poartă numele/ ne aştepta în fiecare an/ foarte curios şi nerăbdător/ să afle şi el/ numele noului laureat/ şi după ce el însuşi/ înmâna trofeul/ intram cu toţii/ în căminul cultural/ la spectacolul folcloric/ cu Măriuca Verdeş/ o copilă pe care/ dacă o vezi o dată/ n-o mai uiţi toată viaţa/ numai zâmbet şi cânt/ elevă la liceul de muzică din Baia Mare.
Programul se încheia/ cu recitalul poeţilor/ prezenţi la festival/ Festivalul Internaţional de Poezie/ Sighetu Marmaţiei/ ţin să precizez/ pentru că prietenul Pârja m-a provocat odată/ să prezint şi eu/ un poem original/ dar tu ştii, Ghiţă, că eu…/ am încercat o scuză/ mai mult faţă de public/ eu nu scriu poezii/ asta vroiam să-i spun/ nu-i nimic, a zis poetul/ o să scrii de-acum înainte/ dar până atunci/ spune şi tu ceva/ ca să nu creadă lumea/ c-ai venit degeaba/ şi cum stăteam eu/ în primul rând de scaune/ m-am ridicat în picioare/ şi m-am întors cu faţa către public/ întorcându-mă/ cu faţa către public/ am văzut-o pe Măriuca/ Măriuca de pe scena căminului cultural/ cea aplaudată/ la scenă deschisă/ acasă la ea/ la Deseşti/ dar şi pe alte scene din ţară/ pe unde o mai văzusem/ în ultima vreme/ la televizor, desigur/ şi când am zărit-o în sală/ brusc am avut revelaţia/ că ea mă va scoate/ din această încurcătură/ am prins deodată curaj/ şi m-am adresat publicului/ doamnelor şi domnilor/ am să vă recit/ un poem/ pe care l-am compus/ chiar acum/ vă rog să mă ascultaţi/ cu atenţie.
„Mi-e dragă Măriuca/ Măriuca din Deseştii poetului Pârja/ Măriuca Serilor cu Nichita/ Măriuca, liceană la Baia/ Măriuca de la «Moştenitorii»/ Măriuca de pe scena/ Festivalului din Mamaia/ Măriuca de pretutindeni/ mi-e dragă Măriuca!”.
Publicul aplaudă îndelung/ foarte frumoasă! foarte frumoasă!/ exclamă entuziasmat/ Gheorghe Grigurcu/ după ce au încetat aplauzele/ era şi el prezent/ la această întâlnire/ el, noul laureat/ al premiului Nichita Stănescu/ iar eu crezând că se referă/ la creaţia mea originală/ ad-hoc/ l-am întrebat sfios/ poezia, maestre?/ poezia mea?/ nu, dragă, mi-a răspuns poetul/ eu vorbeam de Măriuca!/ după care n-a mai scos un cuvânt/ în seara aceea/ o seară nemaipomenit de frumoasă/ o seară cu Nichita/ la Deseşti/ Deseştii poetului Gheorghe Pârja,

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5