Colegiul Naţional „George Coşbuc” 150 ani de la înfiinţare

Scriitori contemporani – foşti elevi năsăudeni

Gavril Moldovan

Din rândul nenumăratelor promoţii de elevi ai şcolilor năsăudene se desprinde personalitatea unor absolvenţi care şi-au făcut din limba română nu numai obiect de studiu pe băncile liceului sau facultăţii, ci şi o nobilă profesie, cultivând pe mai departe această limbă şi căutând să o înfrumuseţeze, s-o îmbogăţească atât prin scrierile lor poetice sau de altă natură, cât şi prin predarea ei la catedră. De-a lungul timpului, intelectuali, cum sunt Emil Bocsa Mălin, Alexandru Husar, Gheorghe Pituţ, Zaharia Sângeorzan, Ion Iuga, Gheorghe Lupu, Valeriu Varvari, Nicolae Bosbiciu ş.a., au devenit din foşti elevi năsăudeni, scriitori, unii dintre ei şi profesori de limba română, contribuind, cum spuneam, la sporirea patrimoniului nostru cultural, la înstăpânirea cuvântului ca factor dătător de spiritualitate. Cu unii dintre cei menţionaţi mai sus am fost coleg de clasă sau de şcoală, astfel că am ajuns a-i cunoaşte mai bine şi a le împărtăşi din gândurile mele, a ne stimula reciproc înclinaţiile şi preocupările literare.

Primul în această ordine este Gheorghe Lupu. Eram colegi de clasă şi îmi amintesc bine cum ne citea din caietele sale de poezii, rod al unei indiscutabile înzestrări literare, cum convorbeam pe marginea revistelor literare pe care am ajuns a ni le procura, „Luceafărul”, „Viaţa românească” etc. pe lângă aceasta mai era şi un mare cunoscător al istoriei neamului nostru. Gheorghe Lupu s-a născut la 24 octombrie 1940, în satul Ştioborăni, judeţul Vaslui, fiind absolvent al promoţiei 1959-60. Debutul său literar se săvârşeşte în anul 1983 la Editura „Junimea”, cu volumul de poeme „Migraţia iluziei”, iar în anul 1987, aceeaşi editură îi publică al doilea volum de versuri intitulat „Fior”, care-l consacră drept poet apreciat, fapt în urma căruia devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Finalizarea studiilor universitare îl aduce în postura de profesor de limba română la Suceava, după 1990 revenind pe piaţa literară cu noi cărţi care-l consacră definitiv drept scriitor recunoscut ca atare de critica noastră literară de specialitate. Editura „Augusta” din Timişoara, al cărei coordonator era scriitorul Adrian Dinu Rachieru, îi editează un număr de patru cărţi de poezie: „Câmpul magnetic”, „Litanii profane”, „Bocet pentru Eminescu” şi „Abatorul cosmic”, consfinţind astfel un profil literar distinct, posesor al „unei voci importante a poeziei”, cum spunea editorul său, Adrian Dinu Rachieru.

Despre frumos ritmata şi rimata poezie a lui Gheorghe Lupu au scris, printre alţii, criticii Magda Ursache şi Ioan Holban, remarcându-i înalta condiţie intelectuală, meditaţia gravă a versurilor, experimentul liric aproape singular prin asumarea operei eminesciene în întregul ei. Gheorghe Lupu se stinge prematur, în anul 2008. Ne vom aminti mereu de el citind cuvintele Magdei Ursachi: „Volumele de poezii semnate Gheorghe Lupu, de la „Migraţia iluziei” la „Bocet pentru Eminescu”, îndeosebi cartea lui norocoasă „Câmpul magnetic”, îndeamnă la meditaţii serioase şi deplin profitabile pentru cititorul contemporan, de cea mai serioasă condiţie intelectuală”.

Alt poet contemporan desprins şi el de pe băncile şcolilor năsăudene, stins şi el prematur, în 1993, este Ion Iuga. El se naşte în anul 1940, în Săliştea de Sus (Maramureş), absolvă liceul în 1959 şi Facultatea de Filologie Cluj în 1964, devenind redactor la revista literară „Familia” Oradea (1964-68). Se stabileşte în Capitală unde, după debutul cu reportaje în presa vremii, publică poezie în „Luceafărul”. Debutul editorial însă se întâmplă cu volumul „Tăceri neprimite” (1968), care cu tot enunţul din titlu, este bine primit de critica literară. Dicţionarul biografic al literaturii române (DBLR), apărută la Editura „Paralela 45”, editat de Aurel Sasu în 2006, scrie referitor la Ion Iuga: „Oraculară prin retorică, poezia lui Ion Iuga suferă de o anume afectare din cauza sobrietăţii excesive a discursului poetic. A mai scris volumele de poezii „Almar” – 1970, „Ţara fântânilor” – 1971, „Irosirea zăpezilor” – 1974, „Ieşirea din vis” – 1982 ş.a. Se stinge din viaţă în anul 1993, de la moartea lui împlinindu-se anul acesta 20 ani. Despre poezia lui au scris numeroşi critici, cum sunt Gheorghe Grigurcu, Laurenţiu Ulici, Artur Silvestri, Valentin F. Mihăescu, precum şi unii scriitori, cum a fost Ştefan Augustin Doinaş. Ion Iuga va rămâne în inima cititorilor săi un veşnic tânăr poet, fermecător la chip şi în felul său de-a fi, care s-a numit pe el însuşi „cel mai frumos bărbat din nord”.

Adesea, prin urbea năsăudeană, paşii mi s-au intersectat cu cei ai unui tânăr înalt, subţirel, cu alură de visător romantic şi ceremonios. L-am numit pe Zaharia Sângeorzan, născut în anul 1939, la Feldru. Este critic literar şi fiul lui Zaharia Sângeorzan şi al Ioanei. După cum consemnează acelaşi dicţionar al lui Aurel Sasu, Zaharia Sângeorzan urmează Şcoala tehnică de Silvicultură (1955-59), apoi Liceul „George Coşbuc” Năsăud, absolvit în anul 1963. Este licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi (1963-1968), doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (1979), precum şi bursier al Universităţii din Perugia (1980), unde este trimis cu o bursă de cercetare la Arhivele Vaticanului (1995).

Ca redactor la revista literară „Cronica” Iaşi, a scris numeroase eseuri, cronici literare şi recenzii despre scriitori contemporani şi despre unii clasici. Colaborează la mai multe reviste din ţară, cum sunt „Viaţa românească”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”. Debutează editorial în 1976, cu un amplu studiu referitor la opera lui Mihail Sadoveanu, în care pune în valoare virtuţile creatoare ale marelui prozator moldovean. În anul 1979 publică „Pelerini români la Columna lui Traian”, o carte mult discutată de critică, rod al contactului nemijlocit cu ţara soră, Italia. Cărţi de critică literară: „Conversaţii critice” – 1980, „Eugen Coşeriu, poezie şi destin”, „Anotimpurile criticii”, Buc. 1983 ş.a. Critica lui Zaharia Sângeorzan se bazează pe un enunţ ferm, fără echivoc, cu implicaţii critice subtile care ierarhizează şi valorizează scrisul nostru. În anul 1992 editează o carte de interviuri cu Nicolae Ştenhardt. Despre Zaharia Sângeorzan au scris Cornel Regman, Mircea Iorgulescu, Laurenţiu Ulici, Dan Culcer, Gh. Grigurcu, Adrian Păunescu, care i-au apreciat calitatea discursului critic, spontaneitatea limbajului, aplecarea spre analiza profundă a textului.

Deşi numărul scriitorilor contemporani ieşiţi de pe băncile şcolilor năsăudene este mai mare, ne vom mărgini la aceste trei cazuri, considerându-le mai reprezentative pentru ceea ce ne-am propus în aceste câteva rânduri. Lista este deschisă.

Comentarii

23/03/15 12:06
veronica osorheian

Printre foştii elevi năsăudeni se numără şi Andrei Medinski - pictor, dar şi scriitor. Trăieşte la Timişoara şi este mai puţin cunoscut în judeţul BN (din păcate).

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5