Sărbătoarea cărţii la Dej sub cupola ASTREI

În seara zilei de 25 noiembrie 2014, în sala festivă a Cercului Militar din Dej şi-au dat întâlnire condeieri din Dej, Cluj, Gherla, Beclean, Bistriţa şi Năsăud spre a cinsti aşa cum se cuvine cartea editată de ASTRA Dej intitulată „Flori de gând”, un volum colectiv care cuprinde un număr de 18 creatori de frumos.
De la Năsăud a participat un număr de 8 cărturari, membrii ai ASTREI şi a Ligii Scriitorilor Români, filiala Năsăud. Ca de fiecare dată, sunt de nelipsit: Ioan Seni, Floarea Pleş, Mircea Daroşi, Ioan şi Lucreţia Mititean, Valeria şi Romulus Berceni şi Maghiar Ovidiu. Sala festivă a Cercului Militar a devenit neîncăpătoare, ca dovadă că oamenii iubesc cartea care redă stările de spirit a epocii ce o străbatem. Scrisul a evoluat şi la Dej. Într-un fel scriau reprezentanţii Şcolii Ardelene, în alt fel scria Liviu Rebreanu, în alt mod scriitorii din anii 80 sau cei din 2014. Nu ducem lipsă de subiecte, putem scrie cărţi câte dorim, folosind limbajul perioadei repective, folosind fiecare scriior un limbaj propriu, având posibilitatea ca fiecare să aleagă deoarece trăim într-o lume a cărţilor, ceea ce este un lucru foarte bun.
Volumul „Flori de gând” simbolizează relaţiile de prietenie dintre scriitori, care ar trebui să se bucure unii pe alţii, fără invidie şi răutate şi să întindem mâna unii altora atunci când este cazul. În acest volum, ca şi în celelalte două anterioare „Dor de Eminescu” (2004) şi „Cristale de gând” (2010), vedem felul în care fiecare scriitor crează literatura şi modul în care jonglează cu cuvintele pentru crearea operei.
Asociaţia Culturală din Dej condusă de dr. ec. Radu Gavrilă se dovedeşte a fi un liant de închegare a relaţiile dintre scriitori, o formă de a-şi păstra dreptul la scris şi de a dobândi identitatea şi totodată întărirea relaţiei dintre transmiţător(scriitor) şi receptor(cititor).
La Dej este o adevărată modă de a se edita antologii ale grupului de scriitori din Cenaclul Literar „Radu Săplăcan”, condus de poeta Elena Mereuţă. În cadrul discuţiilor, a luat cuvântul primarul şi viceprimarul municipiului Dej, care au apreciat pe cei care făuresc cultura în varii domenii.
Volumul de faţă este ca o carte de vizită a scriitorilor dejeni care au împodobit cartea ca pe o mireasă, transmiţând mesaje spre a ne detaşa de evenimentele încordate şi conflictuale prin versuri, glume, consolidându-ne modul manierat, politicos de a ne comporta aşa cum a spus Voltaire: „politeţea este pentru spirit ceea ce este graţia pentru chip”.
La pagina 181, scriitoarea Ludovica Zeitler dă curs unor îndemnuri la meditaţie şi profunzime prin clipe de puritate şi frumuseţe date de arta cuvântului scris. Raveca Vlaşin, la pagina 167, după ce a scris prefaţa cărţii, spune că prin scris ne armonizăm echilibrul, în virtutea dioctonului că orice apus e în altă parte un răsărit sau că orice sfârşit conţine germenii unui nou început.
La pagina 149, Zamfira Toderici spune că în toate nepotrivirile de viaţă avem la îndemână un antidot numit visare, care ne îndeamnă să ne desprindem cu uşurinţă cu picioarele de pământ, să plutim, să fim fericiţi, chiar fără un motiv anume, iar omul este preţuit numai atunci când îşi urmează visele. La pagina 139, Ioan Şimon spune că poezia este ardere interioară. În poezia sa domină umorul, un mod de a parcurge traseul existenţei în mod optimist, folosind dialogul ca eliberator şi ispititor de a aduce limpezirea interioară. La pagina 137, Dorina Rus stabileşte armonia dintre copii prin scenete izvorâte din puritatea sufletelor inocente, în care spontaneintatea duce un plus de valoare memorabilă.
Col. r. Rubin Teofil Pop, de la pagina 132, spune că e bine ca în scrierile noastre să ţinem cont de învăţătura Sfintei Scripturi, adică să ne călăuzim după normele morale creştine: credinţă, speranţă, iubire. La pagina 125, Alexandru Păltinean ne populează mintea cu tot felul de creaţii folclorice specific româneşti, prin care românul îşi alină suferinţa şi durerea.
La pagina 114, Ştefan Mihuţ, un om cu un plus de bunătate şi o largă diversitate în gândire prezintă o schiţă hazlie, deconspirând interioritatea omului.
La pagina 104, Elena Mereuţă spune că îşi închină munca înţelepciunii şi inima binelui ei prin vise devenite realitate.
Nicolae Maxim , de la pagina 92, îşi petrece zilele prin scris, aşa cum pomul copt îsi dă roadele.
La pagina 80, Vasile Mâţă spune: „este onorabil pentru mine să îmi fie publicate câteva poezii şi aş fi încântat să placă cu adevărat, chiar şi numai o strofă din ele.
Mihaela Doina Lăcătuş, de la pagina 73, care prin pâlniile stihurilor începe să se cufunde în nisipurile mişcătoare ale visului de „a fi” .
Prozatorul Gheorghe Luchian, de la pagina 60, membru al Uniunii Epigramiştilor din România, dă mereu de lucru minţii şi sufletului.
La pagina 47, Gina Cobârzan încearcă să treacă peste toţi şi toate cu zâmbetul pe buze şi în suflet. La pagina 37, doamna Elena Valeria Ciura spune că : „ sufletul devine etern prin poezie şi că viaţa se prelungeşte prin tot ceea ce emană versul, dorinţa se purifică prin omenie şi frumos, ca o încercare de eternizare a valorilor înscrise în destinul poetului”.
Gavrilă Ciciovan, de la pagina 35, redă scene din viaţa satului privind cu măreţie bătrânii de azi cu ochii bunei cuviinţe. Maria Borzaşi, de la pagina 24, ne îndeamnă să-i citim poezia, iar dacă ne place slova ei, ne roagă să i-o spunem, pentru a se bucura de inspiraţia şi sensibilitatea cu care Dumnezeu a învrednicit-o.
Carol Baboş de la pagina 9, prin poezie îşi deştepată raţiunea şi dă de lucru memoriei în amintirile unui pahar cu vin, redând soarta ţăranului român purtat mereu pe drum cu-n colţ de pâine tare-n traistă, tânjind mereu după dreptate.
Această sărbătoare a cărţii se încheie cu câteva puncte artistice şi cu discuţii diverse la un pahar de vin, lansându-se rugămintea de a ne întâlni din nou în această sala la data de 11 ianuarie 2015 când prietenul nostru Ştefan Mihuţ îşi va lansa cartea „Pânza reginei”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5