Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

ŞANTIER LITERAR: Zorin Diaconescu – traducător

MILICA LILIC

A absolvit în 1977 Facultatea de Filosofie, Universitatea din Priștina, Departamentul de literatură și limbă sârbă, un grad de Master de la Universitatea din Belgrad, în 1995 și a dobândit titlul de Master în filologie cu profesorul Slobodan G. Markovic. Din 1986 a lucrat la Universitatea din Priștina ca asistent la disciplina sârbă metodologia predării limbilor a Facultății de Filologie și colegii profesor Colegiul de Educație unde a predat metodica limba sârbă și literatura pentru copii. A fost secretar al Societății de limba sârbă și secretar al Societății Scriitorilor din Kosovo și Metohija. Ea a lucrat la Radio Pristina din anul 1975 și din 1979-1986 la Televiziunea Pristina unde a condus departamentul cultural 1995-1999. După expulzarea din Kosovo și Metohija, unde activează la TV Belgrad în programul digital. Este Membru al Consiliului de administrație al Societății literare Scriitorilor din Kosovo și Metohia și membru al consiliului de administrație și vice-președinte al Asociației Scriitorilor din Serbia.

SCUFUNDAT ÎN TRĂIRE

Lui Petru Cârdu

În trupul neînsufleţit
nimic n-a fost mort:
părul zburlit
(la fel ca în poemul lui Matoş
despre iubita moartă)
faţa adormită cugetătoare.

Sfidător tăcută
parcă-şi continuă
gândul profetic,
cuvintele care în cele din urmă
s-au întruchipat,
au primit numele lui
nu mai sunt metafore şi sinonime
ci doar esenţă.

Poetul e revolta
universului,
neliniştea vie a materiei
scoica melancoliei.

Transformat
în pură spiritualitate
depăşeşte durerea
celor care-l plâng
arătând puterea sufletului.
Astfel omniprezent
l-au aşezat învelit
în eternitate.

În ţărână
precum pe Moisie în barca sa
să iese la suprafaţă
să-l ferească
de Demiurg
pentru tămăduirea
seminţei şi a fructului.

MIEZUL SUFERINŢEI

Dimineaţa înainte să deschizi ochii zilei
Şi soarele să te încălzească
Inspiră adânc miezul suferinţei.
Darurilе soartei dăinuind
Să-ţi intre în pori
Înainte ca picătura de apă
Să-ţi aline setea.
Nu există supravieţuire fără suferinţă
Şi nici somn în care ea să doarmă.

Înfăptuit de ritmul ei vioi
Tot ce respiră, creşte şi moare.
Nu fii nepregatit
Când vine primeşte-o
Fără crampe să doară mai puţin
Poart-o împăcat fără grai
Cum fac şi alţii.

Din spuma valurilor ce se naşte
Îndemn şi pasiune este
Puternic de vei fi
Suferinţa mai mult te va întări
De nu vei ceda te va hrăni
Cu sfidare , furie , şi reînviere.

E umbra ce tainic urmăreşte
Orice mişcare,
Are formă.
Nu te poţi feri
De glonţul ei
De biciul ei crunt
Apleacăte dar
Primeşte lovitura pregătit
Ca mai puţin să doară
Mergi spre locul unde trebuie să ajungi
În zadar supărat pe viaţă.

REÂNOIREA MITULUI

Mă arunc chiar în foc precum
Empedocles s-a aruncat în gura
aprinsă a Etnei.
În labirintele ursitei tale
Cobor fără speranţa că ne vom întâlni şi izbăvi
Purtată de-un puternic neastâmpăr.
Pas cu pas de foc mă apropii
În flăcări ard fără speranţă
„Căci fiece iubire e
Veşnică şi neschimbată
Prin faptul că s-a întâmplat
Şi a durat”.

Ştiu că atunci când va dispare
Când vei deveni simbolul
Unui nou mit
Precum sandalele din bronză a lui Empedocles
De undeva de sub cenuşă
Va fi aruncată în soare
Lava aprinsă
A iubirii mele năuce
Pentru a te desluşi,
Pentru a mă adeveri.

ATINGEREA DEPĂRTĂRILOR

Mâinile mele prevăzătoare,
fierbinţi ca ale vracilor
de gânduri mişcate
ating ceea ce am ales -
de fapt te-au întâlnit
Văzând mai bine decât ochii
mă călăuzesc fără greș :
Logosul mă cheamă mereu.

Scriu unul-două cuvinte
şi curcubeul sclipeşte
împreunând două ape irascibile
conştiente de puterea celor spuse.
Străpunse până-n străfunduri
unde-s la fel
unite prin forţa iniţială.
Din adâncuri fierbinţi
firul se prelinge
precum o adâncă dâră.

Ating literă cu literă,
uşor transmit energia.
Te înseninezi primind-o -
deschizi toate porţile
mie- femeii.
Şi nu şti ce te mistuie:
atingerea jăratecului, puterea celor spuse
ce te-au înfrânt într-o clipită.
Sau misterul fiiţei de departe
ce atingându-te sclipeşte.

CLAUDIA PICCINNO

S-a născut în sudul Italiei în 1970 și a migrat de tânără în nord unde locuiește în prezent și unde predă la o școală primară îndeplinind în același timp funcție de referent regional pentru învățământ. A fost publicată în peste optzeci de antologii, multe în străinătate (India, Malaezia, Singapore, Turcia, China), a îndeplinit adesea funcția de membru în juriile internaționale de literatură.
Bibiliografie: “La sfinge e il pierrot”, Aletti Editore, 2011; “Potando l’euforbia” in Transiti Diversi, Rupe Mutevole Edizioni, 2012; “Il soffitto, cortometraggi d’altrove”, La Lettera Scarlatta Edizioni, 2013; Ragnatele Cremisi”- La Lettera Scarlatta Edizioni, 2015; “Ipotetico approdo” ediție bilingvă italiană-engleză, Mediagraph edizioni, 2017, tot în ediție bilingvă italiană-engleză “Il soffitto, cortometraggi d’altrove” La Lettera Scarlatta Edizioni, 2014; în limba sârbă - “Tabahnha” ed.Majdah, 2014, în limba turcă și engleză - “Tavan Baska Yerlerdeki Kisa Filmier,Artshop, Istanbul 2016; în limba sârbă - “Grimizna Paucina” Alma editore, Belgrad, 2017; în limba franceză - „Pourpre toile d’araignée” Edilivre, Paris 2018; în limba turca și engleză - “Karaya Cikma Hayali”, Artshop, Istanbul 2018
Poezia ei se bazează pe respectul pentru identitate, se opune prejudecăților de toate felurile. Este laureată a mai multor foruri literare internaționale.

Aterizare ipotetică

1… Cu gândul la Titanic

Jack a ajuns și a încurcat
zilele care curgeau aidoma
desfășurând intinerariile
călătoriilor mentale.
Nu s-a întâmplat din cauză că Rose
dorea o întâlnire
Totuși împrejurul zidurilor
el a devenit șanțul,
linia ei de protecție,
ruperea apei la naștere,
un plan de urgență,
un interlocutor solidal,
aproape un om normal.
Rose nu știe să înoate
Dar e atrasă de mare,
interioru-i de ghiață
și se teme ca focul
ar topi miezul.
Rose stă lânga catargul
temerilor ei,
nu mai sosește nimeni
Nici centrul bric nu mai e de încredere
Dar ea vrea să creadă
că Jack al ei, așa virtual
ar simți o afecțiune reală.
Jack și Rose nu se vor vedea
la plimbarea zilnică
a planetelor distante,
însă sufletele lor pelerine
se vor recunoaște într-o ipotetică aterizare
la marginea strălucirii și a vitrinelor
necunoscute naufragiilor
și tuturor marinarilor.

Planul b

Iradiam luminescență autonomă
spre orizontul privirii noastre,
în timp ce mă revoltam la gândul
unui sentiment irațional.
Am străbătut mile de asfalt
pentru a-mi ancora pasul la sol,
înghițindu-mi îndoielile de a nu zburaîn alta parte
și apoi să mă prăbușesc.
Intr-n crez și o culoarea ce pălea
am reparat ce era sub scut
pentru a nu ispsiti inima
cu așteptări în van și speranțe insidioase.
Nu am luat în considerare planul b
ce-și procură sufletul după voia sa,
te vede ca pe o aterizare
meandrele nesfârșite ale unei îmbrățișări.
În latitudinea brațelor tale
mă voi odihni.

David este numele tau

(Poem dedicat unui copil suferind de autism)

Unde l-a surprin privirea ta pe David?
Te-ai concentrat asupra unui detaliu fără să vezi întregul.
Nu e ușor să descifrezi
compasul simțurilor
într-un haos de stimuli sociali.
Și cum voi susține răsplata
acelei biologii chinuite?
Pentru a urmări eșecul
de a stabili legătura cu abilitățile tale senzoriale
pentru noi „cei așa ziși normali“
este un efort imens.
Să compensezi prin gesturi
unei atenții distribuite,
să ajungi să lămurești o solicitare,
acestea sunt idei obligatorii în mintea mea.
David e numele tau,
pentru mine nu ești un diagnostic
sau o variantă de eroare a arhitecturii genetice,
o așteptare abandonată,
o intenție prematură sau tardivă,
o plastie cerebrală afectată,
un spectru al maladiei.
David e numele tău
copilul care iubește detaliul...
Voi suporta privirea ta,
Îți voi asculta stereotipia confuză
Mă voi încrucișa cu o iectul care te atrege pentru
a scurta distanța
care te ține prizonier într-o încăpere.

Nawal, regina debarcaderului

O numesc îngerul imigranților ilegali.
Ea observă de pe plajă
eventualii adulți și copii.
Avertizează garda de coastă
Înainte de dezlănțuirea furtunii.
Le spune imigranților să-și ferească spatele
de cei care caută mână de lucru
pretinzând că sunt sfinți.
Nawal e slabă și frumoasă
printre surorile ei,
scutierii de nopate se tem de ea,
patronii zilei o evită.
Nawal poartă o basma pe cap
și o răspundere foarte dureroasă.
Hrănește și recuperează frații din mare,
sfătuindu-i să nu cadă în păcat.
Nawal es micuți si are mintea ascuțită,
un priect în minte si nici urmă de teamă.
Nawal e regina debarcaderului,
Ea ii apără pe toți de înșelăciune și răutate.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]