Salvarea prin publicistică

Când eşti un bun observator al lumii înconjurătoare, când eşti un avizat într-ale scrisului, este destul de greu să faci diferenţa între publicist şi scriitor, uneori aceştia se contopesc. „Barca de salvare” este titlul volumului de publicistică semnat de Elena M. Cîmpan şi apărut la Editura Limes. Este a doua carte după „Cartea de joc”, în care Elena adună opinii şi eseuri publicate în presa vremii, temele abordate fiind literare, şcolare, dar şi sociale.
Elena M. Cîmpan este un fin observator al fenomenelor din jur, culegând „bobul de înţelepciune” din fiecare întâmplare. De la Atena la Chişinău, de la Bistriţa oriunde în lumea largă, temele abordate se înscriu pe linia ducerii mesajului literar peste poduri de flori, aşa cum se întâmpla în turneul realizat la fraţii moldoveni. Vorbind despre Eminescu şi Vieru, autoarea spune: „Poetul nepereche şi-a primit acum, la cer, perechea”. Un mesaj frumos, la fel ca toate complimentele pe care le dedică în această carte înaintaşilor într-ale scrisului, de la care trebuie să luăm aminte. Până şi în maşină, în lungile călătorii, o scenă din care nu lipseşte actorul, scriitoarea ascultând de fiecare dată albumul „Hoinărind printre amintiri”, care are imprimată vocea lui Florin Piersic. „Câtă vreme avem repere ale lecturii bine definite în şcoală nu ne vom rătăci niciodată în alegerea cărţilor care să ne corespundă tematic, stilistic”, spune autoarea, convinşi fiind că este un bun pedagog într-ale lecturii şi pentru elevii de la „Liviu Rebreanu”. Este important să ştii selecta, în lumea în care trăim. Suntem părtaşi la creaţiile din lumea literară şi modul în care acestea ajung la cititor.
Greu, din ce în ce mai greu, după cum aflăm şi din textul sponsorului, care ar trebui să aibă „şi inimă de sponsor, nu doar bani”. În acelaşi palier se înscrie şi textul „M-am vândut”, în care vedem trăirile scriitorului în momentul în care cărţile sale sunt achiziţionate din librării de cititori: „Autorul nu trebuie să fugă de la locul faptei”.
Pastilele din acest volum sunt paşi de comunicare, ca o terapie, totul fiind adus aproape de literatură: „Subiectele mele sunt frământările mele. Nu-i greu de aflat care sunt neliniştile cititorilor. Ele se pot grupa în câteva categorii esenţiale: pământ, apă, aer, foc. Astfel, te poţi apropia mai mult de esenţe, apropiindu-te de aceste locuri comune”… „Subiectele mele se lasă aşteptate şi pentru mine, nu vă fie teamă. Dacă uneori le întâlniţi mai greu e vina mea că nu le invita mai des, că le las să treacă neobservate, că unele dintre ele îmi par lipsite de interes”.
Elena M. Cîmpan stă trează în noapte dintre fapte, conturând atmosfera oraşului cultural, dar şi a celui cultural: „Nu ştiu dacă scriu pentru cineva anume. Scriu pentru toţi şi pentru nimeni. Scriu pentru mine, care sunt câte puţin din fiecare”. Convinsă fiind că literatura înseamnă suflet, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, oferă, prin aceste eseuri, o paletă largă de redescoperire, prin ochii scriitorului, a lumii de dincolo de aparenţe. Opinia „trebuie să fie frumoasă şi adevărată. Să aştepte să fie citită, să fie aşteptată. Într-o lume de opinii, mă bucur că opinia e literatură”.
Cartea „Barca de salvare” se înscrie în linia publicisticii naţionale, aducând cu ea prospeţimea gândului unei zile de vară.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5