SA PRODUCEM VINURI BUNE IN PROPRIA GOSPODARIE –II— Pregatirea spatiului de prelucrare al strugurilor

In practica vinificatiei ,constructia –(cladirea)- in care se prelucreaza-n fiecare toamna strugurii si eventual se pastreaza vinul nou poarta denumirea de crama.In fosta mare agricultura socialista se ajunsese la adevarate combinate de vinificatie cu cramele construite de regula pe trei etaje la nivelul solului fiind de regula cantarele si sala masinilor-(preselor)- in subsol fiind sistemele de desciorchinare si pompare ,iar la etaj enormele bazine de limpezire-decare-filtrare . Pentru micul si mijlociul producator acestea n-au astazi decat o valoare cu totul orientativa asupra unui flux tehnologic corect, care-ar trebui respectat la scara redusa,ori ar putea fi un eventual deziderat pentru viitor cand regulile pietii capitaliste –i vor forta si pe micii viticultori sa se asocieze pt. a supravietui. Sa ne-ajute numai forta divina si pe noi pe romani s-ajungem acele vremuri.
In multe zone viticole din aceea parte a Europei care a fost ferita de Dumnezeu de blestemul colectivizarii comuniste, crama e o constructie usoara –gen sopron-,cu peretele din fata de regula demontabil pt a permite desfasurarea lejera a descarcarii si prelucrarii strugurilor ori intretinerea de dupa campanie a utilajelor de prelucrare a strugurilor.Cel mai adesea ea e amplasata direct in vie ori cat mai aproape de ea. Reminiscente ale unor asemenea mici crame individuale aplasate direct in vie eu am mai vazut in Romania prin Podgoriile Cotnari si Panciu, in zona Dragasaniului si-n comunele Bucerdea Vinoasa si Miraslau din jud Alba.Poate-or mai fi fost si prin alte locuri.
Traditia ne dovedeste ca si-n judet la noi, mai ales in fostele sate sasesti, soproanele mari, inalte si luminoase care fac legatura intre casa si sura din-(mult apreciatele de catre printul englez Charles )- gospodarii-cetate sasesti ,au fost construite nu doar pt. a tine la adapost carele si uneltele agricole ,ci si pentru a depozita presa de struguri –(saitaul)-,zdrobitorul, linul pt separarea mustului ravac, ori butoaiele cu tescovina si alte borhoturi in fermentatie.De obicei de sub sopronul din curte se intra-n pivnita ,iar saitaul. zdrobitorul si linul nu erau departe de usa pivnitei.
Apoi a venit blestemul comunismului si peste satele sasesti, unde din lipsa de utilitate-( pamantul si viile fusesera luate la IAS ori CAP)- si uneori din ignoranta si incultura chiriasilor din casele foste sasesti, acele soproane mari au fost demolate. Sistemul lor constructiv a fost preluat insa,- ( la scara redusa)- de gospodarii mai instariti de prin Budacu de Sus, Josenii Bargaului, Rustior si pe alocuri chiar la Nasaud, Salva si Rebrisoara.
Astazi, la micul producator care adesea obtine pana la o mie de litri de vin ,prelucrarea strugurilor se poate face in orice alta cladire care de regula are si alta destinatie ,cum ar fi un sopron –(de preferinta betonat pt a evita formarea prafului)-, o bucatarie de vara, ori chiar un garaj, cu conditia eliminatorie ca-n acel garaj sa nu se simta nici cea mai mica urma de miros de hidrocarburi ori gaze de esapament care ulterior ar putea altera mirosul ori gustul vinului.
Conditia principala este de-a se putea mentine o stare de curatenie cat mai perfecta, de aceea existenta unei surse de apa curenta cat mai aproape si eventual a canalizarii e foarte bine venita. Toamna,zilele fiind scurte iar volumul de munca mare,foarte utila e prezenta unei surse de iluminat electric,si eventual a unor prize mono ori trifazate,pt punerea in functiune a utilajelor.
Spatiul de prelucrare se curata de praf, se spala, se varuieste si eventual se dezodorizeaza si se desinfecteaza cu doua-trei saptamani inainte de inceperea pelucrarii strugurilor. Intelepciunea populara ne invata ca gospodarul bun isi face vara sanie si iarna car.
Cu cea mai distinsa consideratie pt. cititori—Andron Traian Ioan