SĂ NU UITĂM …

prof. Augustin Rus

   La 28 februarie 1785 au fost „frânți cu roata” Horea și Cloșca, conducători ai răscoalei țăranilor transilvăneni din 1784-1785.

   O analiză a cauzelor răscoalei ne arată că obligațiile și privațiunile țăranilor iobagi și jeleri au devenit de nesuportat – patru zile de muncă pe săptămână cu brațele, trei cu animalele, neplătite pe moșia nobilului, tăiatul și transportul lemnelor, al minereurilor, impozite mereu sporite etc. Încercările de a-și ușura obligațiile prin bunăvoința și intervenția „bunului împărat” au fost rând pe rând spulberate datorită opoziției nobilimii sprijinită de autoritățile habsburgice. O undă de speranță, pentru ușurarea sau chiar anularea acestor obligații, apare odată cu conscripția militară dată de Iosif al II-lea în 1784, pentru cei care se înscriu în regimentele de graniță. Vestea s-a răspândit cu repeziciune în ținutul Zarandului, dar și în alte părți unde mulți iobagi s-au înscris pe liste refuzând sarcinile  față de nobili și îndreptându-se spre centrele de unde urmau să primească arme și să fie organizați. Deși luate prin surprindere, autoritățile au intervenit, și sprijinite de guvernatorul Transilvaniei Samuel von Brukenthal, au obținut anularea conscripției. Era însă prea târziu, deoarece la îndemnul lui Crișan, în toamna anului 1784 țăranii iobagi din Comitatul Zarandului, Țara Hațegului, Valea Streiului, Comitatul Hunedoarei, părțile Aradului, Sibiului și chiar Maramureșului s-au revoltat împotriva nobililor locali, au avut ciocniri cu trupele imperiale pe care le-au copleșit la început prin numărul lor mare. Confruntarea decisivă a avut loc la 7 decembrie 1784 la Mihăileni unde răsculații sunt înfrânți de armata trimisă prin ordin al împăratului Iosif al II-lea. Horea le-a cerut răsculaților să se retragă la casele lor deoarece venise iarna, iar ei, conducătorii s-au retras în munți. Prin trădare și recompensă de 300 de galbeni Horea și Cloșca au fost prinși la 27 decembrie 1784 în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului, iar Crișan la 30 ianuarie 1785 și întemnițați la Alba Iulia.  O comisie condusă de baronul Anton Iankovic a investigat cauzele răscoalei, i-a interogat cu mijloace specifice timpului pe conducători. Pedeapsa primită de conducătorii răscoalei, în conformitate cu Constituțio Criminalis Theresiana a fost cruntă – zdrobirea corpurilor prin aplicarea de lovituri cu o roată. Ea a fost aplicată în 28 februarie 1785, începând cu ora 9, pentru Horea și Cloșca (Crișan se spânzurase în închisoare cu nojițele de la opinci), în locul numit „Dealul Furcilor” de lângă Alba Iulia. Ca să asiste la execuție au fost aduși cu forța aproximativ 3.000 de iobagi români din peste 400 de sate din apropiere ca să poată povesti sătenilor ce au văzut aici. Martorii oculari relatează că mai întâi a fost executat Cloșca cu 20 de lovituri de roată, apoi Horea, cu 8 lovituri începând de la picioare, ultima în zona inimii. Unii spun chiar că au auzit ultimele cuvinte spuse de Horea „mor pentru popor”. Corpurile au fost tăiate apoi în 4 bucăți, trase în țeapă și așezate în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara. În confruntările  și atrocitățile care au avut loc în timpul răscoalei au murit mulți țărani dar și nobili cu familiile lor. Pentru a nu se continua, împăratul Iosif al II-lea  a dat un fel de amnistie numită „general-pardon” prin care încerca să potolească elanul răzbunător al nobililor. Câteva sute de familii au fost mutate din zona Munților Apuseni în Banat și Bucovina, se acordă libertatea pășunatului pentru animalele țăranilor, scutirea de cărăușie, desființarea servituților personale și legarea de glie a iobagilor, căsătoria fără consimțământul nobililor, posibilitatea de a învăța carte.

   Ecoul răscoalei s-a resimțit în toată Europa, impresiile și consemnările sunt însă diferite. Este bine să nu uităm trecutul, pentru că astfel putem să ne trăim onest prezentul și să ne clădim conștienți viitorul.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]