Să medităm

De câte ori ni s-a întâmplat să trăim momente mai puţin plăcute sau triste, ne-am rugat, am cerut intervenţia lui Dumnezeu pentru ca să ne ajute… dar nu s-a întâmplat nimic, invocaţia noastră pentru ajutor ni se pare că nu a fost ascultată. În realitate, Dumnezeu acţionează în momente şi situaţii la care nu ne aşteptăm, cu timpul Său şi cu modurile Sale; intervine atunci când vede pe vreunul dintre fiii Săi în dificultate. Din compasiune Iisus învie un tânăr mort, dând mulţimii o altă dovadă a iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul Său, faţă de cei pe care El îi iubeşte necondiţionat. Trebuie să avem multă credinţă şi să continuăm să sperăm în Domnul nostru Iisus Hristos, cu orice preţ, având certitudinea că suntem mădulare ale trupului Său,şi, pentru aceasta, nu poate să uite de cel care trăieşte întru El.

Să reflectăm

Sfântul Apostol Pavel este, în permanenţă, foarte concret: el vrea o Biserică structurată pe darurile concrete ale Duhului Sfânt, harismele. Acestea sunt multe şi sunt date fiecăruia (,,…daruri după măsura harului’’). Duhul Sfânt devine degetul clar îndreptat spre fiecare dintre noi, înseamnă că fiecare a primit un dar, o harismă. Dar Sfântul Pavel insistă mai ales asupra faptului că sunt daruri care nu ne fac să ne pierdem capul; ba, chiar sunt umanizante. Descoperind darul tău, tu devii (trebuie să devii) ca Iisus, mai uman, mai aproape de oameni, mai capabil să ajuţi comunitatea; nu ieşit din istorie, ci mai înăuntru, pentru că tu chiar devii slujitor, ca Iisus. De aceea, fiecare creştin, primind darul Sfântului Duh, nu este ca zeificat pentru a fi aplaudat. Creştinul adevărat se ascunde în slujirea celorlalţi, dilată sensul slujirii. Atunci când sfântul Pavel spune că fiecare creştin e făcut din Duh Sfânt, este ca şi cum ar spune: creştinul este dotat cu un simţ de diaconie pentru a construi umanitatea, a construi Biserica, este un edificator al trupului Bisericii. De fapt, el nu pune niciodată pe primul loc harismele puterii, ci pe cele care promovează credinţa, pe cele care ajută la pătrunderea cuvântului lui Dumnezeu, la intrarea în dialog cu El. Primele harisme sunt cele ale înţelepciunii, ştiinţei, care ne fac să devenim capabili să primim cuvântul lui Dumnezeu, să gândim ca Dumnezeu. Cel care reuşeşte să gândească asemenea lui Dumnezeu, va reuşi să iubească asemenea lui Dumnezeu. Profeţii sunt cei care fac să se înţeleagă în mod sistematic cuvântul lui Dumnezeu. Protagoniştii Duhului nu vorbesc despre primate, deoarece pentru ei toate limbile, chiar şi cea gângurită de copil mic care încă nu ştie să vorbească, sunt limbă a lui Dumnezeu. Iată ce ar trebui să devină Biserica.

Să încetăm să-l judecăm pe aproapele nostru ca fiind ,,rău’’ sau irecuperabil numai pentru că ne temem că nu va înţelege sau că nu se va schimba. Noi am înţelege că greşim şi ne-am căi dacă am fi judecaţi ca fiind ,,răi?’’ Bunătatea şi răutatea se găsesc în toţi. Să acceptăm să le găsim şi în noi. (Francesca Bisogno)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5