S-a lansat cartea Studii critice la Cuibul visurilor

Recent, la muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, mi-am lansat ultima carte, „Studii critice,” apărută în condiţii remarcabile la Editura „Napoca Star” din Cluj-Napoca, în prezenţa a 27 de intelectuali, scriitori, profesori, iubitori de literatură. Cuibul acesta al visurilor, al amintirilor, al veşniciilor, a zâmbit din nou din toată inima lui mare, iar undeva acolo sus Liviu Rebreanu, patronul său spiritual, ne-a privit cu nostalgie.
De câte ori scriu o carte, mă feresc să nu intru cumva în zona obscurităţii în literatură, capcană în care cad mulţi confraţi, ştiu că această obscuritate în literatură se produce datorită desocializării expresiei, scriitorul respectiv punând accentul pe procesul său subiectiv. O cauză a obscurităţii în literatură este atunci când scriitorul coboară prea mult în adâncimi şi astfel nu mai are forţa necesară pentru a transmite. Când scriitorul exprimă cât mai original şi mai profund şi nu mai poate să comunice cu alţii, atunci autorul acesta devine obscur. Însă nici partea opusă nu este bună, atunci când scriitorul este preocupat obsesiv de a se face înţeles, când creşte mult intenţia de a transmite, atunci avem superficialitate şi covenţionalism. Expresia literară trebuie să se organizeze la hotarul dintre cele două intenţii ale limbii, orice operă literară reprezintă un grup de fapte lingvistice purtate de valul expresiilor tranzitive ale limbii. Această scurtă descriere a obscurităţii în literaură este tratată în această carte.
Am evitat cât am putut banalitatea scrisului, de la aşa zisa concepţie a lucrării, până la alianţele de cuvinte, banalitatea descrierii, banalitatea la alegerea adjectivelor, a adverbelor, a comparaţiilor, în figuri retorice, a construcţiei frazelor sărace, fără muzicalitate şi un ritm monoton, sărăcie interioară, banalitate în gând şi simţiri, toate acestea alterează gustul public al celor insuficient formaţi. Am avut grijă să evit barbarismele, această dovadă serioasă a inculturii generale, adică folosirea cuvintelor în sens inexact sau fantezist, am evitat neologismele neîncorporate limbii, supărătoare, prea abundente, sau arhaismele, provincialismele prea multe care îngreunează textul literar şi bunul gust. Am avut, ca ideal, elaborarea unui limbaj nou, care nu se poate construi cu clişee. Am vrut ca figura de stil să fie atent organizată, abuzul de figuri de stil este destul de supărător, n-am vrut să ajung în ceea ce se cheamă manierism.
În cartea mea îi veţi întâlni pe Cehov, Dostoievski, Goethe, Shakespeare, Nietzsche, ca străini, iar ca români, pe Eminescu, Liviu Rebreanu, cu mai multe studii, George Coşbuc, Tudor Arghezi, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Dumitru Stăniloae, Lucian Blaga, George Călinescu şi scriitori din judeţ. De asemenea am făcut scurte studii privind poezia, stilul şi limbajul scriitorului, tehnica scrisului, precum şi un studiu puţin mai aprofundat privind „Cântarea Cântărilor”.
M-au sprijinit colegii din Liga Scriitorilor din România, filiala Năsăud, preşedinte veşnic harnicul şi generosul Ioan Mititean, soţia sa, doamna Lucreţia, a donat muzeului nostru cartea sa „Predicile din duminicile de peste an”. Tot donaţii au făcut Romulus Berceni, cartea sa „Există o soartă” şi pictorul Nechita Bumbu, cu tabloul „Casa lui Liviu Rebreanu”, domnul Bumbu ne-a mai donat un tablou cu ceva timp în urmă. Îmi face plăcere să-i amintesc pe cei prezenţi, Lucreţia şi Ioan Mititean, Floarea Pleş, cu nelipsitul său buchet de flori, Romulus Berceni, Mircea Daroşi, Nechita Bumbu şi soţia, Leon Catarig, părintele Florin Miclea, Grigore Guzu şi Romeo Duica, ambii veniţi din Poiana Ilvei, Icu Crăciun, Iacob Naroş, Liviu Ursa, Vio Daniel Partene, Alexandru Barna, din Rodna au venit Octavia Popârţac, Frăsina Sângeorzan, Alexandru Cherecheş, Anastasia Pop Domide, Cornel Domide, Mariana Popescu.
Vă prezint şi câteva opinii ale unor participanţi.
Ioan Mititean, „Dan Popescu este un admirabil scriitor realist, cartea sa este arta ingeniozităţii, iar limbajul este purtător de iubire.”
Mircea Daroşi, „Cartea lui Dan Popescu este o deschidere largă spre spiritualitate, spre artă şi are o structură cu totul deosebită. Acest gen de literatură este critică literară, ceea ce şi face Dan Popescu, un gen literar foarte sensibil, foarte pretenţios. Autorul are tendinţa de a face aprecieri legate de istoria literară. Reuşeşte să creeze eseuri literare de mare valoare, este un bun cronicar cu multe disponibilităţi creative. Dan Popescu scrie cu un deosebit talent, se documentează sistematic şi este un observator foarte fin, cu un vocabular delicat, verbul la dânsul devine captivant, autorul citeşte foarte mult şi are o solidă construcţie intelectuală, are un captivant spirit analitic şi sintetic. Dan Popescu are valoare, este un scriitor original, autentic şi nu poate fi confundat cu altcineva.”
Doamna Lucreţia Mititean, „Cartea este foarte interesantă, observăm o uniune între om, natură şi Dumnezeu.”
Doamna Floarea Pleş, „Sunteţi un scriitor singur, munciţi singur şi vă afirmaţi singur. Aveţi o deosebită structură spirituală, totdeauna vă citesc cu plăcere.”
Romulus Berceni, „Autorul este un scriitor titrat, tehnica scrisului este remarcabilă.” Dânsul a recitat o poezie dedicată domnului profesor Sever Ursa, ctitorul muzeului.
Am închis „Cuibul visurilor” cu regretul sfârşitului unui cald eveniment spiritual. Cuibul a rămas singur şi trist. Însă ne vom întoarce, într-un fel sau altul, de fiecare dată ne întoarcem şi începem un nou drum al zilei .