România ca stare de fapt...

Pe 1 ianuarie 2018 intrăm în Anul Centenarului, anul în care România devenea stat naţional, unitar şi care cuprindea între graniţe cam pe toţi vorbitorii de limbă română, sigur, cu excepţiile care întăresc întodeauna regula. 100 de ani fix se vor împlini în 2018 de la Marea Unire, deşi, întodeauna când vorbim despre Alba Iulia, este obligatoriu să vorbim şi despre Chişinău, Cernăuţi, Cadrilater, Banatul sârbesc, pentru că aceasta este România Mare. Întodeauna, dar întodeauna, trebuie să ne gândim, şi nu doar de 1 decembrie, ci zilnic, la românii deportaţi de Stalin în întinsele stepe ruseşti, de românii care trăiesc în raioanele Ucrainei, o numeroasă Diasporă, mai nouă sau mai veche şi, care, probabil că s-ar vrea acasă.  Probabil...

Nu cred că suntem mai răi sau mai buni ca alţii, oricare ar fi ei, la fel cum nu cred că există diferenţe majore între ardeleni, moldoveni, munteni, dobrogeni sau olteni, cumva, toţi suntem oameni, vorbim aceeaşi limbă, iar diferenţe sunt făcute, ca peste tot, de educaţie, de mentalitate, cei şapte ani de acasă şi multe altele.

Mitocani, idioţi, nespălaţi, leneşi şi politicieni sau jurnalişti există peste tot, şi în România, dar şi în Germania, Canada, SUA, că tot suntem acum „brothers in arms” , chit că am mai fost şi cu rusul, şi cu turcul dar şi cu neamţul, aşă că defectele unei naţii, sunt, de facto, defectele fiinţei umane.

Poate suntem mai săraci ca mulţi alţii, dar nu suntem proşti,  poate că ne urâm organic unii pe alţii, dar sunt sigur că ne putem respecta şi înţelege la fel de mult : „Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi (numai despre păcatele noastre spune la Pateric „să le tâmpim”). Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana?”, spune părintele Steinhardt în “Jurnalul Fericirii”.

Vă spuneam că suntem săraci dar nu proşti, nu suntem tâmpiţi, nu suntem decât ceea ce avem a fi, nimic mai mult. Suntem la fel ca ceilalţi, oameni născuţi între diferite graniţe, graniţe atât de volatile, unii ticăloşi, alţii smeriţii, unii buni la suflet, alţii fără, unii mai mai mult, alţii mai puţin oameni, în funcţie de plămădeală, de credinţa adevărată, pentru că, altfel, cu toţii suntem mai mult sau mai puţin farisei şi ipocriţi. Însă, însă la fel de bine sunzem buni şi mărinimoşi, optimişti şi muncitori, neobosiţi în a căuta adevărul cel adevărat.

Numai pentru toate acestea spunem că România este o stare de fapt, noi suntem creaţia propriilor fapte, restul fiind tăcere.

La Mulţi Ani România, La Mulţi Ani Români, La Mulţi ani bistriţeni…