Ritmurile măierene ale lui Lazăr Avram

Editura „Semne” din Bucureşti ne propune, prin intermediul volumului bilingv româno-francez, „Ritmuri măierene” întâlnirea cu dr. ing. Lazăr Avram de la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti, de această dată în postura de poet. După cum declară şi traducătoarea poeziilor, Paula Romanescu, versul bistriţeanului nostru „nu-i decât un drum mereu început al sufletului său de adult robit de dor de miresme, de ierbi şi de pături, în care îi place să se piardă spre a se regăsi mai deplin”. „Trecutul aristocratic cu haine de alviţă” îl înconjoară pe poet care readuce în vers modern, în 311 poezii, viaţa cu bune şi rele desprinsă de pe meleagurile someşene. „În fâşii, de poţi izvorul/ Să-l împături şi să-l tai” vei descoperi lucruri minunate precum „frunze de cer” sau „privirea ca un codru valah”. La fel ca în poezia fratelui Grigore Avram pădurea însoţeşte drumul itinerant al tânărului până la maturitate. „De ce oare/ niciodată/ nu ne săturăm/ de pădure?/ Ea amiroase/ a copilărie”. Continuându-se în acelaşi registru liric, poetul este convins că „De atâta lacrimă/ mi-a crescut pădurea/ pe piept”. Expresia „carnea pe os” este des prezentă în volum sugerându-ne o trăire vie prin vers a tot ceea ce l-a marcat pe Avram. „Bunicului/ i s-a împuţinat/ lemnul crucii”, mama este căutată „printre umbrele/ sub care păzeam/ ploaia/ copilăriei”, iar tata „Călca, ţărăneşte/ cu talpa lui de zeu/ peste câmpul înflorat/ ca un cingeu” sunt metaforele care descriu persoanele dragi aflate acum în „uscate amintiri”. „Precum valul/ poetul izbeşte cuvântul/ de ţărmuri” aducându-ne nouă în nemurire de psalm frumuseţea ancestrală păstrată în suflet sensibil. Lacrima este un alt lait motiv al poeziei: „Povesteşte-mi mamă/ cum se creşte/ o lacrimă” sau „Lacrima/ rostogolită în trepte/ din suflet/ în trup” făcându-ne să credem că sufletul este tăiat „de joagărul lacrimei”. „Nu-mi cereţi să vă spun prea multe/ despre mine./ Acum sufletul meu s-a culcat/ acoperit cu o carte de rugăciuni/ implorând lumina/ să crească în cuvânt” spune poetul care, însă, ştie că versul l-a descoperit, poate, mult mai mult decât îşi dorea. Aripa timpului l-a atins pe poet care aduce clipele imortalizate în inima lui pentru veacurile viitoare.