Revolta moroşanului Gheorghe Vlad al Împăratului.Tovărăşia cu Gheorghe Paşca,lupta cu Securitatea de pe valea Anieşului din 14 iulie 1955 şi uciderea lui.

preot Rus Vasile

Gheorghe Vlad  s-a născut în 9 decembrie 1904 în comuna Săliștea de Sus, raionul Vișeu,regiunea Baia Mare din părinții Dumitru și Maria Vlad.Era un gospodar din sat cu stare bună având peste zece de hectare de pământ moștenite și de la părinții săi.Înainte de anul 1944 a simpatizat cu Partidul Țărănesc a lui Maniu[1].La alegerile din noiembrie 1946 a luat atitudine împotriva reprezentanților comuniștilor care urmăreau falsificarea alegerilor.Pop Vasile ,președintele Sfatului Popular din Săliște, declară în 3 iulie 1950 în fața organelor de anchetă ale Securității din Baia Mare:’’În 1946 Gheorghe Vlad a făcut scandal mare,a răsculat oamenii din comună împotriva membrilor din comisia de votare.A venit apoi la Sfat unde se ținea votarea și a vrut să arunce cu grenade în primărie să ne omoare pe toți.Noroc că au intervenit jandarmii de la post altfel eram morți cu toții.De aici a mers și a luat poștele de pe podul de lemn ce duce la Dragomirești pentru a împiedica armata să nu vină în sat la alegeri’’[2]              

Procurorul militar căpitan Mureșan Gavrilă din cadrul Procuraturii Militare Oradea notează în rechizitoriul pe care i l-a întocmit lui Gheoghe Vlad în 7 septembrie 1955 : ‘’ În luna iunie a anului 1950 numitul Vlad Gheorghe a instigat cetățenii din comuna Săliște să nu fie de acord cu înființarea Gospodăriei Agricole de Partid și a amenințat organele de partid care s-au ocupat cu munca de lămurire a oamenilor’’[3].Comor Vasile din Cuhea,membru al Partidului Muncitoresc Român,în anul 1950 se afla în Săliște pentru a impulsiona înființarea colectivului.Întâmpină greutăți mari cu chiaburii de aici,în special cu Vlad Gheorghe care a făcut mare agitație în ziua de 2 iulie a anului 1950 în comună îndemnându-i pe oameni să nu fie de acord cu schimbul de terenuri pentru înființarea colectivului:’’Gheorghe Vlad le spunea la toți că lui nimeni nu îi poate porunci pe munca lui,că nu predă comuniștilor nici grădina și nici pământul pe care l-a câștigat prin munca lui,mai bine își ia lumea în cap și fuge în munți’’[4],lucru pe care l-a făcut în anul 1951 când înarmat cu o armă s-a retras pe valea Fiadului în apropierea dealului Comarnice făcându-și un buncăr lângă casa unui locuitor de aici,Zăgreanu Vasile[5].Pe dealul Comarnice aflat în apropierea hotarului săliștenilor l-a întâlnit pe Todică Ioan ce locuia pe valea Fiadului și avea casă aici și care ne vorbește despre această întâlnire:’’În anii 1951 și 1952 am dat pământ în parte,fânaț,să fie lucrat de Vlad Gheorghe zis Împăratu’ din Săliște.În luna august a anului 1951 m-am întâlnit cu Vlad Gheorghe la fânaț la locul numit Comarnice.Mi-a zis că i se cere să predea la colectiv grădina și pământul pe care îl are.Mi-a spus că nu va preda nimic, că nu va iscăli niciodată pentru predare iar în cazul în care va fi constrâns va fugi și va trăi pe unde va putea.În luna aprilie a anului 1953 plecam la plug tot în Comarnice.La o distanță de patru sute de metri   m-am întâlnit din nou cu Vlad Gheorghe.Mi-a spus că este fugit de acasă și că trăiește în pădure.M-a întrebat dacă nu am aflat ceva nou dacă nu se schimbă vremurile astea să poată scăpa și el de pe păduri.I-am răspuns că nu știu nimic.[6]’’

            Gheorghe Pașca se întovărășește cu Gheorghe Vlad în anul 1952.Până atunci au activat separat unul de altul.Pașca își construise un buncăr în Dealul Ștefăniței iar Gheorghe Vlad pe valea Fiadului.În luna aprilie a anului 1952 Gheorghe Pașca ia legătura cu celălalt fugar din Săliște,Vlad Gheorghe, prin fiul acestuia,Vasile Vlad.Împreună  au construit două buncăre pe dealul Comarnice.Ioana Vlad îi însoțea,fiind însărcinată.Au locuit împreună în aceste buncăre pînă în ziua de 4 iunie a anului 1953 când o acțiune de scotocire a Securității Baia Mare a dus la descoperirea celor două buncăre și lupta din acea zi.Patru cadre ale Securității au căzut în luptă pentru eliminarea bandiților care au reușit să scape din încercuire.Nu a scăpat și Ioana Vlad care  s-a predat pentru a salva viața fiicei sale Ioana de 11 luni pe care o ținea în brațe.

            Un raport al Securității Cluj întocmit de locotenentul Moraru Ioan în ziua de 5 iunie 1953 după lupta de pe Comarnice arată cum erau construite cele două buncăre de aici:’’ ’’Bandiții au fost ascunși în două buncăre săpate în pământ camuflate cu copaci răsturnați.Buncărele aveau o distanță între ele de zece metri.Unul era cu o încăpere mai mare.În el au locuit banditul Pașca Gheorghe,concubina sa Ioana Vlad și un copil de 11 luni.În al doilea buncăr a locuit banditul Gheorghe Vlad.În buncăre am găsit lapte proaspăt,caș,carne de oaie,făină de mălai ceea ce arată faptul că bandiții erau alimentați de diferite elemente de sprijin din sate și de la stânile din apropiere’’[7]

            Mărturiile orale și cele din dosarul de grup cu numărul  596249 al lui Gheorghe Pașca și Gheorghe Vlad aflat în arhiva C.N.S.A.S arată două personalități și caractere diferite pentru cei doi tovarăși de pribegie.Dacă Gheorghe Pașca este un om cumpătat care nu este predispus să folosească violența fizică decât în situații extreme de legitimă apărare în schimb Gheorghe Vlad nu se dă înapoi de a aplica corecții fizice celor care nu îi împlineau voia.De asemenea obișnuia să facă confiscări din obiectele personale ale celor pe care îi întâlnea,uneori fără voia proprietarilor.Astfel Împăratu’ din Săliște rămâne în memoria colectivă a martorilor care l-au întâlnit în această perioadă ca ‘’un om negru ce băga frica în noi’’ după cum mărturisește Timoce Maria din Romuli care copilă fiind l-a întâlnit în anul 1955 ducând vacile în munte la Țibleș[8].Prezența lui inspira frică în cei pe care îi întâlnea,iar această frică era agravată și de ținuta sa fizică masivă și de cele două benzi de cartușe de mitralieră pe care le purta în jurul gâtului pe piept.În acest sens procurorul militar căpitan Mureșan Gavrilă de la Procuratură Militară Oradea notează în rechizitoriul pe care i l-a întocmit lui Gheorghe Vlad în ziua de 7 septembrie 1955:’’Banditul Vlad Gheorghe intimidează populația cu arma lui și prin felul în care este îmbrăcat.Terorizează populația ,jefuiește oamenii de haine și de lucrurile de valoare’’[9].Locotenentul Opriș Ioan care conducea Securitatea din cadrul raionului Năsăud notează într-un raport din decembrie 1954:’’În ziua de 28 octombrie 1954 învățătorul din Bichigiu se întorcea de la școala din Fiad.Pe drum s-a întâlnit cu banditul Vlad Gheorghe care i-a luat ceasul de pe mână.A doua zi în 29 octombrie a luat toți banii pe care îi aveau la ei trei inspectori veniți de la Cluj în control la exploatarea forestieră din Telciu.Banditul i-a somat că dacă nu îi dau banii îi împușcă.De spaimă au scos tot ce aveau la ei’’[10].În situațiile în care erau împreună Gheorghe Pașca îl domolea pe tovarășul său de la astfel de porniri cu cuvintele:’’Gata George !…Până aici !....Ajunge !’’.

            Gheorghe Pașca nu obișnuia să folosească astfel de metode pentru a dobândi bunuri.Din multe mărturii reiese faptul că făcea schimb pentru mâncare și haine cu locuitorii satelor de la poalele muntelui Țibleș dăruindu-le în schimb obiecte de lemn (berbinți și găleți de lemn) pe care el le confecționa iarna în buncărele în care se ascundea sau dăruia pieile animalelor sălbatice vânate prin pădure.În acest sens Todică Ioan ce locuia pe valea Fiadului și avea casă pe dealul Comarnice în apropierea hotarului săliștenilor dă mărturie și spune:’’În luna aprilie a anului 1953 am fost la părinții mei Gheorghe și Nastasia la casa noastră de pe Comarnice.Am găsit în casă un butoi și o găleată nouă de lemn pentru mulsul oilor.L-am întrebat pe tata:Cine le-a făcut astea?Mi-a răspuns că Pașca Gheorghe care este fugit și se ascunde aici într-un buncăr pe Comarnice la opt sute de metri de casa noastră.I-a plătit vasele dându-i în schimb făină și lapte’’[11]

            Despre corecțiile fizice pe care Gheorghe Vlad le aplica dușmanilor săi ne vorbește și o notă a Securității din Baia Mare :’’În ziua de 4 aprilie 1955 în Săliște, în punctul din Bisca, la o distanță de două sute de metri de lăptăria colectivului Gheorghe Vlad s-a întâlnit cu Iuga Ioan colectivistu’ ce cobora cu carul cu fân de la deal.Împăratu’ l-a oprit,l-a culcat pe pământ și l-a bătut cu un băț timp de zece minute.Era supărat pe el că l-a lovit pe fiul său,Vasile Vlad.După ce l-a bătucit bine a tras un foc de armă pe lângă el și a dispărut în pădure’’.[12]

            Despre frica întâlnirii cu Gheorghe Vlad ne vorbește Barta Pavel într-o declarație pe care o dă în fața milițienilor din postul de la Romului în ziua de 14 aprilie 1955:’’Vlad Împăratu’ a venit în casa mea și m-a legitimat cerându-mi să îi arăt buletinul de identitate.Am căutat în cureaua de piele de la brâu unde îmi țineam actele și fără să îmi dau seama în loc să scot buletinul am scos carnetul roșu de partid și i l-am arătat.Când l-a văzut banditul Vlad s-a înnegrit dintr-o dată la față și a început să strige ca ieșit din minți :Și tu ești comunist rablăule?Lasă că scap eu partidul de unul chiar astăzi...Și-a luat arma de pe umăr vrând să mă împuște.Mi-am văzut moartea cu ochii.Am căzut jos pe podea și am leșinat.După vreo douăzeci de minute am deschis din nou ochii.Banditul mă stropea cu apă dintr-o găleată să îmi revin în simțiri.Am mulțumit în gând lui Dumnezeu că trăiesc,că nu i-a luat mințile banditului să mă împuște.La plecare mi-a zis:‘’Dacă mai văd carnetul ăla roșu în casa ta ți-l dau să-l mănânci’’.A ieșit pe ușă nu înainte de a–mi spune că dacă o să îl urmăresc îi împușcă pe toți’’[13]

            După ce timp de trei ani de zile au haiducit împreună în luna iunie a anului 1955 Gheorghe Vlad se desparte de Gheorghe Pașca .Pleacă pe valea Anieșului în hotarul comunei Maieru unde în ziua de 11 iunie participă la o petrecere la o stână cu prilejul împreunatului oilor[14].Gheorghe Pașca  rămăsese în zona Bichigiului.La această petrecere Gheorghe Vlad nu s-a putut dezlipi de obiceiul său și i-a silit pe ciobanii de la stână să îi dea optzeci de lei din simbria lor.Aceștia supărați i-au cerut lui Catarig Ioan,un locuitor din Năsăud care era șef la acea stână,să anunțe organele de Securitate din Năsăud.În câteva zile pe valea Anieșului au fost instalate două posturi de pândă și două echipe de scotocire a văii  formate din șaizeci de soldați din trupele Securității de la Regimentul 7 de la Florești conduși de patru subofițeri de la Năsăud.Echipele de căutare era însoțite de câte doi câini special antrenați pentru a lua urma fugarului.Locotenentul Opriș Ioan,șeful Securității din Năsăud raportează în ziua de 18 iulie 1955 șefului Securității Cluj,colonelului Mihail Nedelcu:’’În seara zilei de 14 iulie 1955 au fost introduse în teren două echipe de scotocire în hotarul comunei Maieru  unde ne-a fost semnalat fugarul Vlad Gheorghe.Banditul a fost observat de echipa condusă de  locotenentul Sicoe Gheorghe și locotenentul Chira Gheorghe care au luat contact cu el și au reușit să îl distrugă prin împușcare mortală.S-au găsit asupra lui:o pușcă Z.B.,30 de cartușe,un pumnal de vânătoare,un binoclu,11 capse dinamită și trei bucăți de trotil.Trupul banditului a fost urcat în mașină și dus până în curtea Securității din Năsăud unde stă întins pe o foaie de cort în așteptarea medicului legist[15] ’’. A fost adus din Săliște pentru a-i recunoaște cadavrul fratele său Vlad Ioan care a declarat:’’Da !…E  fratele meu Gheorghe !…A fugit de acasă în 1949 !...Dumnezeu să îl ierte! Nu a fost om rău ![16].

            După efectuarea examenului medico-legal de către doctorul legist Terbencea trupul banditului a fost pus într-o ladă de lemn, acoperit cu o pătură și apoi îngropat în cimitirul țiganilor din Năsăud fără slujbă religioasă și fără preot.În prezent nu se cunoaște locația mormântului lui Gheorghe Vlad în cimitirul din Năsăud.




[1] A.C.N.S.A.S.,dosar nr. 596249,vol.4,p.89,Raport sinteză al Securității Cluj.

[2] Ibidem,vol.1,p.45,Declarația lui Pop Vasile.

[3] A.C.N.S.A.S.,dosar nr. 596249,vol 1,p.30,Rechizitoriu Procuratura Militară Oradea.

[4] Ibidem,p.44,Declarația lui Comor Vasile.

[5] Ibidem,vol.4,p.90,Raport sinteză Securitatea Năsăud.

[6] Ibidem,vol 3,p.397-398,Proces verbal de interogatoriu Todică Ioan...Năsăud...22 octombrie 1954.

[7] Ibidem,,p394-395.

[8] Interviu Timoce Maria.

[9] A.C.N.S.A.S.,dosar nr. 596249,vol 1,p.30,Rechizitoriu Procuratura Militară Oradea.

[10] Ibidem,vol.4,p.12A.C.N.S.A.S.,dosar nr. 596249,vol 1,p.30,Rechizitoriu Procuratura Militară Oradea.

[11] Ibidem,vol.3,p.398,Declarația lui Todică Ioan.

[12] Ibidem,vol.4,p.352.

[13] A.C.N.S.A.S.,dosar nr. 596249,vol 3,p.168,Declarație Barta Vasile.

[14] Ibidem,vol.4,p.85.

[15] Ibidem,p.373.

[16] Ibidem,vol.1,p.52,Declarația lui Vlad Ioan.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]