Recital bistriţean de poezie în Aula „Dimitrie Popovici” a Facultăţii de Litere din Cluj-Napoca

În Aula „Dimitrie Popovici” a Facultăţii de Litere din Cluj-Napoca, a avut loc o întâlnire literară, organizată de profesorul şi exegetul Victor Cutuş- Mureşan şi coordonată de către conferenţiar universitar doctor, Constantin Milaş. Simţindu-ne pentru o zi iar studenţi, la un seminar deschis, în decorul unei săli cu iz cald, interbelic, pe coridoare spaţioase şi pline de informaţii, cu ochii spre amfiteatrele marilor iubiri, am trăit bucuria unei întâlniri de suflet, pornită din dorinţa lui Victor Cutuş- Mureşan de a reface calea care, pentru devenirea lui, a pornit din Nireş, locul de naştere, a trecut prin Cluj-Napoca, locul de formare, şi a ajuns la Călăraşi, cu prelungire la Râmnicu- Vâlcea, la copii, unde continuă să scrie, să mediteze, cu aceeaşi seriozitate a omului sedus de carte, cu pasiunea unui profesor de altădată, cu rigoarea de neuitat a unui fost inspector şcolar de şcoală nouă. Victor Cutuş- Mureşan a scris „O istorie literară axiologică şi justiţiară”, în 2 volume, unde-i prezintă pe scriitorii de rezistenţă, de exemplu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, pe cei colaboraţionişti, ca Sadoveanu, Jebeleanu, Beniuc, pe cei autoiluzionişti, care au cedat şi şi-au exprimat adeziunea la doctrina comunistă. Credem că această istorie ar trebui să circule mai mult, pentru că este bine scrisă, documentată şi stilul domnului profesor este unul cât se poate de fermecător, făcând din interpretare o frumoasă creaţie. La profilul literar al lui Victor Cutuş- Mureşan contribuie şi cartea „O iubire tragică: Eminescu- Veronica Micle”, despre care autorul spune că prezintă potrivirea celor doi prin versurile scrise, nu doar prin datele biografice, mai mult vehiculate. Cu „Miracolul Rebreanu”, o carte despre prozatorul - întemeietor al romanului realist modern, de tip obiectiv, îl aşteptăm pe Victor Cutuş-Mureşan şi la Bistriţa.
La invitaţia generoasă a domnului profesor, dar şi a familiei sale, au răspuns prietenii Gheorghe Dăncilă (Alba-Iulia), Viorel Popa (Cluj- Napoca), Adrian Sărmăşan (Turda), Elena M. Cîmpan şi Menuţ Maximinian (Bistriţa). Întâlnirea a constat într-un dialog al cărţilor, cu scriitori de faţă, nu doar de bibliotecă. Astfel, Gheorghe Dăncilă, prezentat ca „cel mai bun prieten al lui Anton Cosma”, a citit din „Tăbliţe de lut”, din „Bolnav de clipă”, din „Africa din inima mea”: „Doamne, fă-mă să nu mai miros a carne, ci a suflet mântuit!” şi „Unii se plâng, deşi n-au plâns niciodată”. Adrian Sărmăşan a prezentat cartea „Raiul lupilor îngeri” – „ca un perfect compus creşteau aripile mele până la tine”, a citit poezia „Tata” – „un om pe care l-am iubit cât soarele”, eu, „copil născut într-un Ardeal enorm”. Fiind şi cantautor, Adrian Sărmăşan şi-a lansat proaspătul CD, „Ştiu, nu sunt perfect”. Elena M. Cîmpan a citit poeme din „Postume antume”, „Fântâna cu cumpănă”: „Acum sunt singura fântână cu cumpănă/ De pe pământ”, „Cutia cu zestre”: „Ce păcat că am descoperit-o/ atât de târziu/ şi eu/ şi tu...” Menuţ Maximinian a oferit publicului creaţii proprii din antologia „Muchia malului”: „Satul din ilustrată” _ „Faceţi loc / În rândul din faţă! / Vin bătrânii mei, / Simpli şi tăcuţi. // Chipul lor e brăzdat de sunetul anilor. / Hainele lor sunt din fân şi mere./ Ochii lor au intrat în nesfârşire.// Îi aştept ca pe sfinţi.// Sunt calea spre amintiri./ Ei, cei ai satului din ilustrată!””, „Balerina”, dar a citit şi din volumul „Se naşte ceva”, scris de Dorel Cosma. Colegii bistriţeni au prezentat revista „Conexiuni”, numărul recent, cu multă literatură, oferind invitaţilor o imagine a manifestărilor culturale din această parte de ţară.
Chiar dacă este vacanţă, Facultatea de litere clujeană şi-a amintit de zilele cu scriitori, cu cititori, cu profesori. A fost primitoare şi ne-a dat o stare de bine. Din partea instituţiei, conferenţiar universitarul, doctor, Constantin Milaş, mărturisea că i-a făcut o mare bucurie întâlnirea la care a participat, îmbogăţindu-se spiritual, aşa cum poate nici nu s-a aşteptat.
Victor Cutuş- Mureşan a rostit un gând mai vechi, dar atât de actual, şi anume că s-ar putea scrie o istorie a literaturii cu cei care nu sunt în nicio istorie literară, dar foarte buni, cu referire şi la cei tineri, douămiişti sau ce-or mai fi ei.
Am lăsat Facultatea în urmă, am lăsat Cluj-ul în urmă, am lăsat chipurile prietenilor noştri în urmă, dar am luat cu noi, la Bistriţa, amintiri dragi, de neuitat, şi promisiunile că ne vom întâlni sub semnul „Conexiuni”-lor noastre.