Raveca Vlaşin cu volumul de poezii DODECAREFLECŢII

Minteuanca noastră RAVECA VLAŞIN, stabilită la Dej, a predat recent cititorilor al cincilea volum de versuri intitulat „DODECAREFLECŢII”, la scurt timp după celelalte patru care au avut un deosebit succes, cum sunt: „Cartea copilăriei”, „Scame de zâmbet”, „Decareflecţii” şi „Fresca amintirilor albastre”.

Raveca scoate la lumină o poezie discretă şi semnificativă din zestrea sa poetică, zestre admirabilă, cu un scris-icoană, cum spunea Caragiale.

Poezia din volumul „Dedecareflecţii” întăreşte sufletele cititorilor şi scoate în faţă demnitatea prin tonalitatea dominată a versurilor. Poeziile doamnei de peste Muncel, unde şi-a petrecut anii copilăriei, sunt ca nişte scrisori familiale, ca o corespondenţă propriu-zisă, cu sufletul nostru, cu eul nostru.

Raveca Vlaşin ne prezintă o poetică a luminii şi a zborului către lumină, cu o deosebită originalitate, făcând din cuvânt şi iubire un singur TOT.

Poeta construieşte o poezia cu formă fixă, încadrată în genuri noi de creaţie pe care le defineşte, decareflecţii, poezie cu zece versuri şi rimă încrucişată şi dodecareflecţii, o poezie compusă din trei strofe, cu rimă încrucişată şi îmbrăţişată ca de exemplu:

„Fruntea mi-am spălat cu stele

Răzbătând printre noroaie

M-am îmbogăţit prin ele,

Ca pământul după ploaie” (Satul).

„Demult trecută-i vremea

Visărilor acele,

În care aproape-aievea

Eu o porneam spre stele” (Cărări)

„Izvor pornit ca din gheţar de munte,

Tinzând spre echilibru, vaduri sapă

Cu-nvolburarea undelor se-adapă

Zorindu-şi timp să vadă şi s-asculte” (Omul)

Poeta dă formă imaginilor, poezia sa este o mişcare concentrică care transmite un mesaj înălţător prin imagini variate care creează opera.

Raveca Vlaşin a trăit într-un climat cultural efervescent, unde şi-a creat o ambianţă proprie literaturii. În poeziile ei, de la volum la volum, degajă o revigorare stilistică, cu idei coagulate desprinse din viaţa cotidiană.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]