PUNTEA PRIETENIEI

Distinsa doamnă Virginia Brănescu, omul cu suflet preaplin de binecuvântări, care a atins cu aripa de înger toate formele artei, dându-ne apoi spre nemurire clipa fericitei frumuseţi, ne invită la o întâlnire cu prietenia. Drumul florilor prieteniei este universul pe care îl stăpâneşte scriitoarea, ca o zână a tărâmurilor cucerite în timp. Volumul „Clipa de prietenie”, apărut la Editura Karuna, condusă de scriitorul Tiberiu Irimia, introduce, prin intermediul slovei, în inima Virginiei Brănescu. Acolo unde se întâmplă fapte mari, izvoarele scrisului izbucnind apoi pe şiruri de dragoste în zeci de eseuri despre frumuseţe, poezie, pictură şi, mai presus de toate, credinţă.

Structurată în trei capitole, cartea este legitimaţia de scriitor a doamnei artelor, o catedrală a cuvântului venit din tulburătoarea naştere a fiinţei umane: Întru’nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu era.

Nu întâmplător primul tablou care ni se prezintă este cel al rugăciunii, al călătoriei pe aripi de cer spre nemurire, al slujitorilor cerului pe pământ, al omului care pregăteşte nemurirea. Suntem întru totul de acord că un dar sufletesc nu-l poate oferi oricine, ci, numai acela care dăruieşte o picătură din inima sa, aşa cum fac: scriitorii, pictorii, dascălii, preoţii, medicii....

Casa mea găzduieşte o pictură înfăţişând un prunc în rugăciune. Icoană conturată de pictoriţa Virginia Brănescu. Urmărind chipul pruncului văd trăsăturile scriitoarei, într-o continuă comuniune cu Divinitatea, Cea care i-a dat Dar şi Har, pentru a prevesti Frumuseţea Angelică. Cu noi este Dumnezeu! spune mesajul acestei cărţi, cu noi este glasul arhanghelului, cu noi este chipul sculptat în nemurirea cuvântului.

EU DESPRE EI, primul capitol al cărţii, în care autoarea vorbeşte despre oameni care au de spus ceva în lumea cărţilor, a picturii, a fotografiei: Gheorghe Mizgan, Aurel Borgovan, Marian Popescu, Margareta Moldovan, George Vasile Raţiu, George Toxin, Elvira Maxim, Marilena Toxin, Georgiana Vrânceanu, Ion Mânzat, Menuţ Maximinian, Jeniţa Naidin, Teo Vrăsmaş, Niculae Vrăsmaş, Traian Parva Săsărman, Maria Bălan, Elena M. Cîmpan, Melania Cuc, Ana Tătar, Viorica Oancea sunt zugrăviţi de Virginia Brănescu într-o lumină pozitivă, abundând culorile vii, strălucirea soarelui, claritatea lunii, măreţia munţilor şi zarea câmpiilor.

EI DESPRE MINE, al doilea capitol al cărţii, în care epitetele, metaforele, cuvintele cheie, definiţiile omului scriitor nu lipsesc nici în textele semnate de Tiberiu Irimia, Ioan Pop, Ionel Andraşoni, Vasile Găurean, Silvia Popescu, Dana Pop, Jeniţa Naidin, Menuţ Maximinian, autori ce au scris despre Virginia Brănescu.

Capitolul trei a volumului ne spune că ARTA ESTE DRUMUL CĂTRE SUBLIM, că setea de cultură poate fi stâmpărată cu apa vie din fântâna zeilor, că hoinărind prin pădurea în care arborii prind suflet ne întâlnim cu definiţia cea mai profundă a vibraţiei sunetului pe ritmurile harpei îngerilor, că omul bun devine cuvânt şi cuvântul devine carte.

Din EPILOG înţelegem că avem de-a face cu un testament lăsat de o doamnă care de opt decenii se apleacă spre arta cuvintelor, care ne-a mângâiat dimineţile prin versurile publicate in ziarele judeţene, serile prin lectura cărţilor care ni le-a dăruit şi viaţa prin prezenţa ei nobilă în urbea noastră.

O PUNTE A PRIETENIEI care leagă destine, generaţii, oameni care trăiesc clipa în care îngerul a suflat cu aur poleit peste cuvintele Virginiei Brănescu, dăruite apoi nouă, într-un şirag de pietre preţioase ce alcătuiesc CARTEA TRANDAFIRILOR VIEŢII pătrunsă de preaplinul sentiment al desăvârşirii prin scris.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]