Publicistul –între pamflet şi reportajul poetic

Publicistul Menuţ Maximinian şi-a adunat câteva texte literare în volumul ,,Pe aripa cerului” ( Editura ,,Karuna”, Bistriţa, 2008). Ele se înscriu între coordonatele pamfletului şi ale reportajului poetic.

Pentru a ajunge la pamflet se pleacă din basm, filosofând la lampă mică asemeni lui Dionis din nuvela eminesciană ,,Sărmanul Dionis”: ,,Lumea asta mare încape într-o coajă de nucă”. Alegoria amestecată printre elementele basmului se descifrează lejer.

Fiica primarului, Mimişor, cea care refuză să urmeze destinul tatălui său, este un soi de Elena Băsescu. Finalul povestirii salvează textul: ,,vaca mătuşii mele... sparge nuca” şi această lume a dorinţelor nesăbuite dispare.

În textul ,,Pana păunului”, din universul mitologiei se ajunge în pamflet şi în decântec.

Accentele de pamflet se amplifică în textul ,,Super Preşe”, o peroraţie amintind de emisiunea lui Mircea Badea, de pe ,,Antena 3”, ,,În gura presei”.Şabloanele vizitei prezidenţiale ating absurdul kafkian: ,,Înainte de plecare, iniţiatorii proiectului i-au oferit o hartă a ţării confecţionată dintr-o radiogragie pulmonară”. Sub masca pamfletului autorul se răfuieşte cu un prieten, important şef culturnic, ,,cu clopul lui mare”( ,,Între cer şi pământ”).

Menuţ Maximinian îşi camuflează liric reportajele publicistice cu infuziunii poetice amintind de tabletele Melaniei Cuc: ,,Aici în Adâncitura căldarea vremii cerne timpul nemilos” (,,675plus”).

Publicistul visează la un spaţiu asemănător rebrenianului ,,cuib al visurilor”, aruncând asupra acestuia oarecum o privire neutră (,,Pe aripa Cerului”). Lumea rurală este idealizată tocmai fiindcă este pe cale de dispariţie, ea ajunge expusă în muzeu (,,Graniţă şi pită”). Locuitorii satelor au plecat în Spania, jalea s-a lăsat peste universul rustic ca în poezia ,,Noi” a lui Octavian Goga.

Banii adunaţi se numără ,,între două cetăţenii”( ,,Graniţă şi pită”).

Frecvent apare în aceste texte simbolul îngerului. Irina, o surdomută este un înger pentru colegele ei (,,Chipul”), la fel Maria ,,caută stări de înger” prin glasul ei(,,Glasul lecuitor”). Mihăiţă , ,,micul artist” bolnav (,,Copilul fără copilărie”) se sprijină ,,de aripa îngerului” pentru a-şi pune în valoare talentul. Totul se termină cu bine în aceste texte.

Interesantă este naraţiunea ,,Ea şi el”, povestea unei iubiri dintre doi tineri homosexuali, în care unul trădează când ajunge un cunoscut cântăreţ. Asocierea din final a îngerilor cu iubirea homosexualilor ni se pare nepotrivită.

Menuţ Maximinian este ,,trădat”în aceste texte de publicistul din el. Incursiunile poetice ale prozelor sale indică şi un alt drum al potenţelor sale creatoare, pe care el l-ar putea încerca.