Pr.Vasile Beni: Câteva din armele diavolului din zilele noastre

Textul evangheliei la duminica a 23-a de după Rusalii:,,Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus."Este un pasaj din Evanghelia după Luca din capitolul 8,versetele 26-39,în care ne este descrisă o minune a vindecării demonizatului din ţinutul Gherghesenilor

     Dragii noştrii credincioşi !

    Dacă privim fiecare dintre noi la scurgerea timpului şi a evenimentelor care se succed în viaţa fiecăruia dintre noi putem să spunem că Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi ,ci şi cel care îi poartă de grijă.Iar cu acest lucru ne întâlnim în viaţa de zi cu zi fiecare fiecare dintre noi.Iar atunci când participăm la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie auzim că toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit de sus este de la Tine Părintele luminilor şi salvă Îţi înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,acum şi pururea şi în vecii vecilor .Vedeţi,prin Taina sfântului Botez ne unim cu Hristos,prin Spovedanie ne curăţim de păcate,prin Împărtăşanie devenim Hristofori şi Teofori,iar în Liturghie ne împărtăşim din cuvânt,prin miride cu Cel care este:,,Calea ,Adevărul şi Viaţa

 

Însă cu toate acestea am putea spune că se simte prezenţa celui rău sau a diavolului în viaţa fiecăruia dintre noi şi m-aş opri la câteva exemple:      

    1.Cunoscutul scriitor creștin Denis de Rougemont inspirat de cărțile de spiritualitate, ne spune că diavolul caută să se infiltreze în toate domeniile activităţii umane. Rămânând mereu sub acoperire, satana se infiltrează în toate activitățile omului. Indicând prezența acestuia în politică, Denis de Rougemont vorbește despre „diavolul democrat”, când se infiltrează în societățile de binefacere, îl numește „diavol filantrop”, dacă merge în domeniul teologic, el devine „diavolul teolog”, iar când se infiltrează în literatură, este „diavolul scriitor”, inspirând scrieri de proastă calitate sau stricătoare de moravuri și suflete. Se poate spune că în acest câmp de activitate are cel mai mare succes, când îi inspiră pe unii să scrie doar pentru ca oamenii să-și piardă vremea citind lucruri inutile și mai ales care inspiră păcatul. Să nu uităm că Lavsaiconul lui Paladie, ca de altfel și Patericul egiptean, ne vorbeşte de „diavolul monah”, care nu doar că se deghizează în monah pentru a-i ispiti pe cei din această tagmă, cum era cazul călugărilor din pustia Egiptului, ori din alte locații monahale, ci mai ales pentru că îi determină pe unii monahi să creadă că este suficientă doar îmbrăcarea uniformei monahale, nediferențiindu-se astfel cu nimic de mireni în ceea ce privește acumulările de tot felul și preocupările cu totul lumești.      

  2.Îndepărtarea lui Dumnezeu din viaţa noastră prin câteva patimi Dacă cineva ne-ar întreba pe fiecare dintre noi dacă suntem demonizați,cu siguranță că majoritatea am răspunde că nu.Dacă,însă,cineva ne-ar întreba dacă lumea,societatea în care trăim,este demonizată,ar fi mai multe răspunsuri pe care le-am da.Vedem cu toții și știm ceea ce se întâmplă în jurul nostru-și ne putem întreba de ce există o diferență între aceste răspunsuri.Adică atunci când întrebarea se referă la noi ,răspunsul este nu,iar când întrebarea se referă la societatea în care trăim ,răspunsul este da.Dar oare noi nu facem parte din aceiași societate.   

Cum omul se poate demoniza prin câteva patimi:foarte uşor ex.-mânia-pentru că de fiecare dată când ne mâniem,mintea noastră nu ne mai aparține,ea este sub stăpânirea dracilor;invidia-caută să-l ucidă pe altul,dar  ucide mai întâi  pe cel care o are;iubirea de arginți,de avere-definesc la modul general pe omul care are atașament față de bani și dorința nesăbuită de a aduna bunuri materiale. Iar acest lucru ni-l descrie şi ni-l arată evanghelia acestei duminici.    De aceea să căutăm şi să încercăm să nu fim ca şi cei din ţinutul Gherghesenilor care i-au cerut la Iisus să plece din ţinutul lor punând mai presus de toate cele materiale,ci să fim asemenea lui Luca şi Cleopa care s-au rugat :,,Doamne rămâi cu noi…..nu doar acum ci în toate  toate zilele vieţii noastre .Amin !

 

Pr.Vasile Beni

 

 

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]