Pr.Vasile Beni: Când sufletul ne doare să ne apropiem de Dumnezeu

Textul evangheliei la duminica a 24-a după Rusalii:,,În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus şi-L împresurau mulţimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci Iisus a grăit: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar, cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu mai întrebi: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar Iisus a grăit iar: s-a atins de Mine cineva, căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzând că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând la picioarele Lui, I-a spus, de faţă cu tot poporul, pentru care pricină s-a atins de El şi cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar Iisus i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace. Pe când încă vorbea El, a venit cineva din casa mai-marelui sinagogii şi a zis acestuia: a murit copila ta; nu mai osteni pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, a zis către Iair: nu te teme; crede numai şi se va mântui. Şi, intrând în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, pe tatăl copilei şi pe mama ei. Ci plângeau toţi şi se tânguiau pentru copilă; El însă le-a zis: nu plângeţi, căci n-a murit, ci doarme. Dar ei L-au luat în râs, ştiind bine că a murit. Atunci El, scoţând pe toţi afară şi apucând copila de mână, a strigat, zicând: copilă, deşteaptă-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit Iisus să-i se dea ei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei; iar Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat”.Luca 8,41-56

Textul evangheliei duminicii a 24-a de după Rusalii ne descrie două minuni săvârșite de Iisus în care se face referire la credință:,,credința ta te-a mântuit mergi în pace”și,,nu te teme crede numai și se va mântui”.O credinţă pe care să o avem în Dumnezeu care ne poate ajuta atunci când în viaţa noastră apar probleme,la care noi ca oameni nu găsim răspuns.Şi pentru că am pus ca titlu ,,Când sufletul ne doare să ne apropiem de Dumnezeu’’, haideţi să ne oprim la câteva învăţături:

Ce este durerea sufletească-Cred că fiecare dintre noi am avut ,avem şi v-om avea parte de dureri trupeşti dar şi sufleteşti.La unele dintre ele ne-au fost alături şi ne-au ajutat cei dragi,la altele chiar dacă au vrut nu au putut să o facă.Şi nu ştiu cine ar putea descrie cât de rău te doare sufletul.Pentru că această suferinţă nu se simte din exterior,totul e imposibil,totul e deznădejde,totul e oprit şi nimic nu se mai poate din punct de vedere omenesc.Pentru că există în sufletul omului sentimente, trăiri şi abisuri,urcuşuri şi coborâşuri,există dureri care n-au vindecare decât la Dumnezeu.                                                       Câteva dintre durerile sufleteşti Oare cum am putea spune sau ce am putea spune despre lacrimile care nu se văd,lacrimi care nu curg,dar poartă cu sine oceane de suferinţi,care alină răni sau poate le adâncesc. 

Ne doare sufletul când ne supărăm,când avem o dezamăgire,când cineva ne vorbeşte de rău sau ne vorbeşte urât.Pe cei din familie îi doare sufletul când unul dintre ei este bolnav sau are un eşec sau un insucces în viaţă.Te doare sufletul când simţi că nimeni nu te înţelege,sau poate eşti nedreptăţit sau trăieşti într-un mediu ostil.Iar durerea sufletească este virală pentru că se transmite celor apropiaţi sau celor din jurul nostru,aşa cum sfânta scriptură spune ,,când un mădular suferă toate mădularele  suferă’’.Sunt dureri provocate de neputinţă,de plânsul unui copil,dureri provocate de minciună,de păcat,de laşitate ,de iubire.Dureri provocate de oameni,ba chiar şi de vreme,dureri obişnuite şi neobişnuite.Sunt dureri care pe nici unul dintre noi nu ne ocolesc ,ci chiar de multe ori ne caută.Şi poate atunci ne întrebăm ce trebuie să fac ?    

Când sufletul ne doare să ne apropiem de Dumnezeu Exemplu ni-i oferă evanghelia acestei duminici despre Iair şi despre femeia cu scurgere de sânge care au venit la Iisus.Unul i-a spus necazul rugându-e ca fiica să-i fie vindecată, iar femeia sa atins de poala hainei cu credinţa că  se va vindeca,amândoi având credinţa că Iisus care are toată puterea în cer şi pe pământ îi v-a ajuta.De aceea ca şi o concluzie a acestei predici cred că bine venite ar fi versurile poetului care spun:                      

       ,,Multe ai pierdut în lume         

  Şi vei pierde tot mereu,         

Dar să nu-ţi pierzi niciodată          

    Credinţa în Dumnezeu.

Amin !

Pr.Vasile Beni