Profesorul Gavril Istrate şi Liviu Rebreanu

Apropiata aniversare a celui mai longeviv reprezentant al lingvisticii şi filologiei române, Gavril Istrate (99 de ani ), supranumit de criticii de specialitate ,, patriarhul limbii române’’, ,, arhontele graniţei năsăudene’’, ,, ardeleanul moldovenizat’’, ,, solie din patria lui George Coşbuc’’, decanul filologilor români’’ sau ,, istoria vie a literaturii române’’, îmi oferă posibilitatea să evoc în aceste rânduri, satul lui natal şi legăturile sale de prietenie cu Liviu Rebreanu.
De Neposul drag al profesorului univ. dr. doc. Gavril Istrate, marele scriitor este legat prin aceea că, în anul 1909, din primăvară şi până-n toamnă , a lucrat ca ajutor de notar la Primăria acestei comune, după ce trecuse prin aceleaşi servicii în Măgura Ilvei şi Nimigea. Dovada acestui popas de câteva luni în Nepos o fac şi cele două chitanţe ale părinţilor lui Gavril Istrate din lunile iunie şi iulie 1909 şi a unei citaţii semnate chiar de el. Apoi, idila sa cu învăţătoarea Virginia Grivase de la această şcoală, devenită prototipul Virginiei Gherman din romanul ,, Ion’’, completează argumentele acestei legături cu satul care a fost botezat, în 1773, de către împăratul austriac Iosif al II-lea cu numele de Nepos.
O parte din evenimentele descrise în romaul amintit se referă şi la Vărarea, numele vechi al acestei localităţi care l-a găzduit pentru cele câteva luni. Notarul Cântăreanu , cum îl botezase scriitorul, al cărui nume adevărat era Chibulcutean, îi făcuse o primire onorabilă, după cum mărturiseşte el însuşi, oferindu-i, chiar în clădirea primăriei, o ,, odăiţă bună, cu intrare separată, împodobită drăguţ de domnişoara Eugenia’’, fiica acestuia.
O întâmplare neobişnuită îl pune pe tânărul funcţionar în faţa unei realităţi pe care o va descrie în romanul său : ,, Într-o dimineaţă, intrând în cancelarie, o găsii plină de ţărani furioşi care înconjurau pe vreo zece saşi din Păuniş ( adică din Slătiniţa ) şi-i înjurau din răsputeri. În uliţă, o cireadă de boi graşi, parcă aşteptau un verdict’’. Secvenţa făcea parte din numeroasele evenimente care au constituit procesul de cea mai lungă durată ce a avut drept cauză stabilirea graniţei dintre Nepos şi localităţile săseşti ( Dumitra ,Slătiniţa şi Unirea ).
În lucrarea ,, Cuibul visurilor’’, numele de Vărarea este dat comunei Maieru. Descrierea corespunde întocmai acestei localităţi, unde scriitorul şi-a petrecut cei mai frumoşi ani ai copilăriei : ,, Uite Vărarea...Din vârful Măgurii soarele o priveşte ca un ochi de foc, ocrotitor...Vărarea aceasta era un sat ca oricare, trântit în fundul unui cazan de dealuri, speriat de urletul trenului’’.În, romanul ,,Ion’, numele de Vărarea aparţine cătunului Luşca, astăzi cartier al oraşului Năsăud. Acelaşi lucru se petrece cu Anieşul care este numit Parva. Aceste artificii stilistice sunt explicate în jurnalul său.
Amintirea primei întâlniri a lui Gavril Istrate cu Liviu Rebreanu o are de pe vremea când era elev la liceul din Năsăud. Se dezvelea bustul lui George Coşbuc în faţa impunătoarei clădiri, moment în care scriitorul a vorbit despre poetul de la Hordou, ca unul ce ,, a făcut revoluţie în poezia românească’’. Este fascinat de frumuseţea expunerii.şi de importanţa pe care o acordă ,, poetului ţărănimii’’.
După nouă ani îl întâlneşte în capitala Moldovei, ca invitat al studenţilor de la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ,, Alexandru Ioan Cuza’’din Iaşi, când a prezentat conferinţa,, Iubirea în literatură’’. În 1935, acelaşi grup, în frunte cu Gavril Istrate, îl aşteaptă în gară, unde se fotografiază şi apoi se îndreaptă spre amfiteatrele universităţii. Aici , neposanul stă de vorbă cu Liviu Rebreanu, care îşi aminteşte de oamenii şi satul prin care a trecut în tinereţe, considerându-l un prieten apropiat pentru afecţiunea care i-o poartă. În semn de recunoştinţă îi acordă un autograf pe volumul,, Metropole’’.
Opera lui Liviu Rebreanu a intrat apoi în atenţia filologului Gavril Istrate. A urmărit-o îndeaproape ca un vechi cunoscător al locurilor în care scriitorul şi-a lăsat urmele paşilor. A reconstituit itinerariul literarar al eroilor din operele sale, a clarificat o parte din micile nepotriviri toponimice sau lingvistice, a corectat unele afirmaţii sau confuzii geografice, a vizitat ,, Cuibul visurilor’’ de la Maieru, s-a dus la Târlişua, satul natal al scriitorului, a organizat excursii pe aceste meleaguri cu studenţii săi de la universitate, a stat de vorbă cu Rodovica Boldijari ( Ana ) şi Alexandru Pop Glanetaşu (Ion ) din vechiul Prislop, a participat la Centenarul ,, Liviu Rebreanu’’ şi a fost nelipsit de la mai toate acţiunile dedicate romancierului. În anul 2004 este martor ocular la dezvelirea plăcii comemorative din satul Nepos, pusă pe faţada clădirii fostei primării, ca o dovadă a trecerii sale prin această localitate. Neposenii au avut norocul de a trece în nemurire prin condeiul viguros al marelui scriitor.
Liviu Rebreanu a rămas pentru profesorul Gavril Istrate un adevărat cult, fapt pentru care l-a aşezat în panteonul său sufletesc ca unul dintre cei mai valoroşi scriitori ardeleni.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5