Prof. Antal Attila: Mă înţeleg bine cu elevii mei şi aceştia vin cu plăcere la orele mele

De ce aţi optat în clasa a IX-a pentru Colegiul Naţional Andrei Mureşanu?

- La această întrebare pot să răspund destul de uşor, deoarece la noi în Bistriţa elevii maghiari, dacă doresc să înveţe mai departe la secţia maghiară, pot opta doar pentru această instituţie, în alte şcoli din oraş neexistând învăţământ în limba maghiară, iar să-mi părăsesc oraşul natal, nici prin cap nu mi-a trecut…

- Cum a fost prima întâlnire cu colegii, dar cu profesorii?

- La fel, şi la această întrebare e uşor să vă răspund, deoarece am continuat tot în instituţia în care am fost începând din clasa I, ba chiar mai mult, atunci şi clasele V-VIII învăţau în clădirea principală şi nu în clădirea de pe Zimbrului, cum se întâmplă astăzi. Profesorii, în mare parte erau aceeaşi, care ne-au predat şi până atunci, dar normal că simţeam diferenţa de a fi deja liceeni într-o şcoală despre care ştiam că era una dintre cele mai bune din judeţ. În perioada aceea rula încă filmul „Liceenii rock’n’roll”, partrea a doua a filmului “Liceenii”, ceea ce ne-a impresionat şi ne-a şi impulsionat, ca să fim nişte liceeni activi.

- Cum era atmosfera la şcoală?

- Era o atmosferă destul de plăcută, pot să spun că uneori chiar lejeră, însă se puteau observa încă şi rămăşiţele comunismului, atât în comportamentul profesorilor, uneori prea pedepsitori, cât şi în comportamentul unor elevi. Totodată am simţit şi perioada de schimbare majoră, nu purtam uniforme, uneori nu intram la ore, profitând de faptul că nici profesorii nu ştiau cum să reacţioneze în acea perioadă de restructurare. Însă pot să zic că ne-am şi distrat uneori chiar în interiorul şcolii, la diferitele reuniuni organizate chiar de diriginţii noştri, sau la excursiile interesante, organizate de profesorii de istorie sau geografie.

- Care este cea mai frumoasă amintire din liceu?

- Cea mai frumoasă amintire din liceu cred că este perioada de vacanţă dintre clasa a XI-a şi a XII-a, care era de fapt ultima vacanţă fără prea mare răspundere în viaţa unui liceean şi chiar am şi realizat acest fapt la acel moment, organizând o excursie de o săptămână împreună cu prietenii şi colegii de la secţia maghiară în secuime, unde ne-am simţit foarte bine.

- Ce reprezintă pentru dumneavoastră cei 4 ani de liceu?

- Aceşti ani cred că erau anii cei mai fericiţi şi plini de speranţă din viaţa mea, atunci când încă tot viitorul părea roz şi ne simţeam capabili mai ales în clasa a XII-a de a cuceri lumea. De asemenea, au fost şi anii în care ne-am creat prieteniile ce vor ţine o viaţă întreagă.

- Destinul v-a adus din nou la liceu, nu în bancă, ci la catedră. Cum vă simţiţi din această postură, predând elevilor de la liceul unde aţi învăţat şi dumneavoastră?

- Acum sunt de partea cealaltă a baricadei, dar nu uit niciodată cum era de partea elevilor şi gândurile mele despre cum ar fi trebuit să fie unii profesori sau ce- ar fi trebuit să schimbe în metodele lor, mă ghidează şi acum şi încerc să ţin seama de acestea tot timpul şi de cele mai multe ori simt că reuşesc, atunci când văd că mă înţeleg bine cu elevii mei şi aceştia vin cu plăcere la orele mele.

- Suntem la centenar. Vă rog să transmiteţi un gând pentru toţi cei care au absolvit Colegiul Naţional Andrei Mureşanu, dar şi pentru dascălii care i-au îndrumat.

- Toţi absolvenţii Colegiului Naţional “A. Mureşanu” Bistriţa, precum şi profesorii care au predat vreodată în această instituţie cred că nu uită anii petrecuţi aici şi acest fapt se observă şi din discuţiile purtate cu ei, precum şi din faptul că în continuare ajută şcoala atunci când este nevoie. Cred că aşa trebuie să rămânem în continuare: să nu uităm şi să fim mândri că am învăţat într-o clădire cu prestigiu şi cu un istoric bogat, care a împlinit frumoasa vârstă de 100 de ani.

Interviu realizat de prof. Doina Macarie