Pro Saeculum nr. 1-2/2019 – un evantai de scrieri

Virgil RAȚIU

Editorialul semnat de Rodica Lăzărescu aruncă în lume o întrebare cu înțeles invers decât al cunoscutei vorbe populare: „Cine nu are bătrâni să-și cumpere?” Chiar așa? Și la ce sunt buni bătrânii? Persoanele în vârstă? Să dea sfaturi? Să zică o vorbă înțeleaptă? Dar dacă nu mai pot să meargă nici până la colțul străzii? Iar unii dintre ei scriu... și scriu. Cărți bune, care pot intra în atenția unor jurii cu prilejul unor manifestări elecvent numite Cartea anului, Premiul Național ”Mihai Eminescu” etc. Dar la momentul decernării musai nominalizații și câștigătorii trebuie să facă act de prezență. Iar dacă bătrânul, venerabilul premiat nu poate fi prezent la festivitate nu primește medalia și plicul. Atunci ce rost mai au aceste festivaluri care promovează valori? Care valori? În ce măsură? În aceea în care, se poate întâmpla, conform unor prevederi „regulamentare”, să fie declarați unii bătrâni, scriitori mai în vârstă, devalorizați. Cum așa? Așa sunt unele regulamente!
Magda Ursache scrie un memorabil medalion cu amprenta Niculae Breban, descriind ciudatele, voluntarele și învolburatele trasee literare ale prozatorului, din România și din Europa și din nou România și Europa, ale luptătorului cu toți și cu sine, scriitorul de marcă al secolelor XX și XXI, care în acest an sărbătorește 85 de ani împliniți. Nicolae Breban.
Rubrica cea mai vie a reviste este Interviul. De data aceasta invitatul la destăinuiri, mărturisiri și opinii este rebreanologul Niculae Gheran. Figură centrală a literaturii din trecut și de astăzi. Dintre numeroasele teme abordate, cea mai actuală se conturează a fi politizarea în exces a tuturor demeniilor de activitate ale Guvernului: „Gata, ajunge cu joaca de-a democrația. Acum e nevoie de noi toți, de renunțat la palavre, ne poate salva doar munca, de cărat dărâmăturile războaielor româno-române, de socotit cu migală adevărata «paradeală» a privatizărilor – multe planificate și tocmite din umbră –, de stabilire, bob cu bob, a răspunderilor, de recuperat masiv ce se mai poate recupera, legal și penal, din ce s-a înstrăinat, din încasările «pe blat», nu doar de la gala Bute – unde azi nimeni nu pute –, fiindcă averile, mobile și imobile, stațiuni de odihnă, hoteluri, iahturi, vile în țară și străinătate, moșii, case cu duiumul, păduri și lacuri, conturi grase în valută etc., etc. nu s-au făcut doar din meditații, la drum se seară și așternut. Fostul dictator – Dumnezeu să-l ierte, că are ce ierta –, a fost pus la zid, între altele pentru «subminarea economiei naționale» – delict pe care nu-l regăsim în noul cod penal. Mai mult decât dubios, deși starea în care a ajuns viața României ar impune sancționarea responsabilităților. Simpla comparație a stării materiale de dinainte și de după exercitarea fucțiilor încredințate unor demnitari și subalterni din aparatul de stat și a partenerilor de afaceri – pe fondul sărăciei generalizate – al limpezi câmpul infracțional, bun de arat retroactiv”. Interviul e realizat de Virgil Rațiu, fragment dintr-o carte de interviuri și mărturisiri în curs de pregătire.
Un alt interviu, realizat de Rodica Lăzărescu, e închegat cu actorul Vladimir Găitan, convorbiri care, de la distanță, sunt salvate prin ele însele. Prin vorbe meșteșugite și relatări exacte.
Dintre numeroasele rubrici ale revistei, cronici literare, eseuri, comentarii și medalioane, pentru menționări este nevoie de o selecție severă. Despre moduri de comunicare interumană, felul cum e utilizată limba română în relațiile scrise, despre mijloace de comunicare rapidă sunt motivele pe care le abordează Gheorghe Moldoveanu în microstudiul „A scrie altfel”. Pagini de istorie literară despre „Ștefan Petică – un poet al arealului tecucean” oferă Ionel Nicula. Victor Ravini continuă analiza baladei «Miorița» și a variantelor ei prin intermediul unor metode noi de crecetare, dintr-o perspectivă luminoasă și pătrunzătoare, invers de cum au considerat unii cercetători anteriori. Studiul este polemic și restaurator: ”Eu nu condamn erorile semnalate sau drumurile păguboase pe care au mers unii înaintași. Eu îi respect chiar și pe cei care nu și-au dat seama că au trântit în noroi Miorița de pe piedestalul ei luminos, unde fusese pusă încă de la început de către traducători și exegeți din Occident.”
Ion Bălu creionează o cronică romanescă, „Rebreanu – elaborarea romanului ION”, propunând un studiu didactic. Andrei Moldovan selectează, dintr-o serie de scrieri, romanele lui Horea Gârbea, cunoscut poet și dramaturg, mai ales, traducător al lui Shakespeare. Constantin Trandafir cercetează poezia lui Nichita Stănescu. Viorel Chirilă îl recitește pentru noi pe Urmuz. Florin-Corneliu Popovici scrie o superfluă cronică la cartea de poezie „Miniepistole” de Nicolae Silade (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2019, ediția a doua). Petre Isachi intră în cosmosul lui Dostoievski comentând volumul „Prin subteranele dostoievskiene” de Ion Fercu (Ed. Junimea, Iași, 2018). Etc.
Semnează poezii: Victoria Milescu, Diana Trandafir, Mihaela Aionesei, Mihai Merticaru, Andreea Dănilă, Miron Țic, Vasile Mic, Dumitru Velea, Paula Romanescu, Menuț Maximinian, Madeleine Burhan. Semnează proză: Maria Nițu, Romulus Lal, V. Molodeanu, Mihai Sălcuțan, Constantin Simion, Ioan Florin Stanciu, Vasile Ghica.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]