Prin Bungard, acolo de unde izvorăşte veşnicia

          Mi-e tare drag satul ăsta, Bungardul, nu ştiu de ce, dar de câte ori sunt acolo simt ceva special. O atracţie deosebită pe care nu o trăieşte oricine, îmi spune cu o vădită satisfacţie nedisimulată, primarul Lechinţei, Romeo Florian.

          Din localitatea Sângeorzu Nou, de pe DJ 151, o coteşti la dreapta, spre satul Bungard. Ce o fi însemnând acest nume, nu prea se ştie. Bătrânii spuneau , pe vremuri, ne povesteşte un funcţionar al primăriei, Vasile Tămaş, de prin partea locului, că înseamnă „gard bun”. O lume deosebită trăieşte în această zonă, cu oameni care n-au plecat niciodată din sat. Drumul, de vreo 4 km, din când în când este reparat. Câte o groapă plină cu apă te face să încetineşti. Plouă de câteva zile şi pe aici. O veste bună îmi dă tot primarul Florian: „Am accesat un proiect şi sperăm că şi acest drum va fi asfaltat. Şi-l credem pe primarul Lechinţei, care a fost şi este capabil de astfel de „isprăvi” pentru comunitate”.

          De o parte şi de alta a drumului, lanuri de cereale păioase. E un „Bărăgan” în miniatură. Grâu şi porumb, culturi ce se apropie, mai ales grâul, de pârgă. Ziua este cald şi noaptea plouă, deşi, îmi spune tovarăşul de drum, a cam plouat mult. Am văzut, de altfel, la ieşirea din Vermeş, către Sângeorzu Nou, suprafeţe de culturi unde bălteşte apa. Revenind la Bungard, aproape de intrare zăresc în dreapta o cabană în mijlocul unei grădini, un fel de paradis verde. Ajungem în sat. Lângă tabla, cu numele aşezării, o răstignire. Când intră, oamenii îşi fac semnul crucii, ca o mulţumire adusă de săteni binefacerilor ce s-au abătut asupra lor de-a lungul anilor.

          Bungardul e un sat aproape părăsit. Dar în el vibrează un filon al dăinuirii. În picioare sunt 42 de case. Unele vechi, cu târnaţ, cu uşi şi geamuri din lemn, acoperite cu draniţă ori cu ţiglă veche de Jimbolia. Culoarea albastră „mireală”, cum se zice, te trimite la vremurile demult apuse. În 15 dintre aceste căsuţe, devenite între timp vile în toată regula pulsează viaţa. Câte o bătrânică mai vieţuieşte aici, nedorind să plece la oraş, la copii ori la nepoţi. Bat la o poartă din fier forjat. Este închisă. În curtea spaţioasă, semn că gazdele au fost cineva odată, sunt multe orătănii – raţe, găini, curci -, iar un dulău cuminte le veghează din cuşcă. Din casă, o bătrânică cu greu ajunge la poartă şi-mi deschide. „O închid că-i stricată clanţa, nu de alta”. O cheamă Susana Sângeorzan a lui Drăgan şi are „hia” un an din 80, cum îmi spune. O femeie care-şi menţine trăsăturile frumoase din tinereţe. „M-am măritat în 1955, am venit din Sălcuţa la bărbatul meu. Am trăit şi cu bine, şi cu rele. Am avut mult pământ. Încă nu mi l-a dat tăt”. Stă singură, nu vrea să meargă la oraş, la copii. „Aici mi-am petrecut viaţa, că mai fain ca la noi acasă nu-i niciunde”. Îi spun că vreau să-i fac o poză, s-o pun în ziar. „Dar nu cu şurţul ăsta, cu bluza asta. Cu astea dau la găini. Să mă îmbrac cu alea mai frumoase”. Şi o urmăresc prin uşa întredeschisă cum îşi ia hainele frumos păstrate în şifonier, cum se gată, că doar „nu mi-i pune cu astea vechi”. Mă invită în casă, insistă să mă servească cu ceva, iar din asta deduc bunătatea înnăscută a femeii din Bungard, acest colţ de rai de unde, cum spunea un bătrânel ce ne priveşte din uliţă, de aici izvorăşte lumea.

          Ioan Martin s-a urcat pe tractor şi se uită sus pe cer să vadă dacă o să plouă. „A curs ploaia asta, terenul e cam moale, dar vreau să încerc că doar nu o să stau degeaba. Eu vin aici, în Bungard, când mă trage dorul. Am apartament în Bistriţa, în Piaţa Morii, confort, baie şi toate cele, dar ajung des şi în sat, unde-mi sunt rădăcinile”. Mulţi dintre bungărdeni au plecat în lumea cea din ceruri, alţii au ales-o pe cea de pe pământ, la oraşe, acolo unde au şcoli, spitale, ori asfalt. Sunt însă şi din cei care nu dau viaţa de Bungard pe nimic în lume.

          Marius Bulz are o casă frumoasă ca un palat. Ridicată prin muncă, sudoare, dar şi cu foarte multă dragoste. Acum are un adevărat sector zootehnic, vaci cu lapte, ocupaţie moştenită. Ştefan Demian, de loc de pe Valea Şieului, şi-a cumpărat o casă şi s-a apucat de creşterea animalelor. Păşuni există, aşa că a găsit o sursă profitabilă de trai. Leon, din Runcu Salvei, are şi el o turmă de oi pe care le păşunează prin dealurile din împrejurimi. La Bungard trăieşte şi Marinarul. Îl cheamă Login Petru Virgil. S-a stabilit de câţiva ani aici. O viaţă a colindat mările şi oceanele lumii. Acum a schimbat marea cea albastră a apelor cu marea cea verde a naturii din Bungard, o mare curată, frumos mirositoare şi deplin odihnitoare. Aici a găsit liniştea deplină. Iosif Tămaş are 86 de ani. Locuieşte la Sângeorzu Nou. E un foarte bun cunoscător şi prieten al bungărdenilor. A trăit împreună cu ei şi înainte de Colectiv, şi după. Şi-a împărţit hotarul, a fost în răzor cu vecinii. Pe vremea Colectivului erau toţi o familie. Vorbeşte cu multă plăcere şi cu mult duh, iar lacrimile ce-i curg confirmă că a trăit cu vecinii ca şi cu fraţii adevăraţi.

          Locuitorii Bungardului au fost oameni cu stare. Au deţinut hectare multe de teren. Casele şi grajdurile, care se mai văd, spun asta. Erau gospodari care deţineau grajduri în care puteai întoarce un tractor. Erau gazde mari cei din Bungard. Acum, e mare păcat că nu prea au mai rămas şi nu prea se stabilesc încă aici cei care doresc să ducă mai departe viaţa satului.

          Cămin Cultural nu există. Cooperativă nici atât. Şcoală se face la Sângeorzu Nou. Cei 13 elevi sunt duşi şi aduşi de microbuz. Doar bisericuţa din lemn, monument istoric datată 1711, îi mai adună atunci când preotul din Sângeorzu Nou, părintele Dănuţ Sereţean, vine şi le aduce Cuvântul lui Dumnezeu. „Mă simt aici, în acest loc sfânt şi sfinţit, îmi spune primarul Florian, ca şi în mănăstirile bucovinene. E atâta linişte duhovnicească aici”.

          În Bungard există gaz, electricitate şi, în curând, drum asfaltat. Dar peste toate, la Bungard, în această Grădină a Edenului, se ivesc zorile unei reveniri. Fiindcă oamenii au nevoie de un colţ de rai şi acela este satul Bungard.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]