PRIMĂVARA

Maria Olteanu

Primăvara
aerul are miros de poezie
un fluture îmi zboară prin creier
şi luna se cuibăreşte
în ochiul meu stâng

Rândunica e-ndrăgostită
şi leagă cerul cu lanţuri verzi
se-aude râsul
unei picături de ploaie.

***

Primăvara
stau de vorbă cu cerul
şi sparg în dinţi stele
apele se cuibăresc
în urmele paşilor
gândul aleargă
prin valea copilăriei.
.
Poezia
are miros de aripi albe
ca o fecioară
coboară din muntele nins.

***

E primăvară
şi am uitat de moarte.

Aleargă gândul
prin văi de paradis

Cu mâini uşoare
culeg rodul cuvintelor.

Adorm în iarba
icoanelor din vis.

***

Aripa primăverii
îndepărtează moartea
deschide uşa poeziei.

Aduce linişte
în respiraţia florii
şi cerul în izvorul disperat.

***

Tălpile primăverii
în invazia ierbii
şi păsările ce-şi fac cuib
sub streşina lunii.

Poezia se apropie
Îi simt respiraţia
aproape de tâmplă
ea vine odată cu sevele
din inelele copacilor
odată cu fluturii albi.

Îmi aduce cuvintele
în grădinile gândului.

***
Primăvara privesc cerul
prin fereasta unui poem.

Din suflet alung întunericul
îmbrac haina culorilor
şi ocrotesc cu palmle un vis.

Dau drumul poeziei
să se plimbe pe bulvarde
să caute libertatea
în ochii hulubului alb.

***

Primăvara
îmi aduce frunze şi fluturi
şi-un înger cu care-mi beau cafeaua.

Locuim în aceiaşi odaie
şi-n zori aruncăm peste case şi străzi
stoluri de porumbei
plutim într-o lungă şi caldă visrae.

Seara peste turnuri aprindem luna
şi mângâiem visul copilului

O adiere verde
se furişază în gânduti
când scriu.
.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]