Presa prin ochii lui Mircea Daroşi

Scriitorul Mircea Daroşi, cunoscut cititorilor noştri prin materialele pe care le publică în cotidianul nostru, aduce pe piaţa cărţii volumul „Colaborări cotidiene”, Editura Aletheia 2012. Cartea adună „zăbava” publicistică de peste patru decenii a scriitorului, majoritatea din ziarul „Răsunetul”, dar şi din Revista de Pedagogie, Tribuna Învăţământului, Tribuna Ideilor, Magazin Istoric, Studii şi Cercetări Etnoculturale. Aşa cum este firesc, o mare atenţie o acordă localităţii natale, Nepos, despre care să nu uităm că are editate şi patru monografii.
Volumul are meritul de a aduce în acelaşi loc articole importante despre viaţa socio-culturală a Ţării Năsăudului. Cartea este un semn al preţuirii pentru identitatea naţională a Năsăudului, Valea Someşului fiind un reper de netăgăduit a identităţii noastre naţionale. Volumul debutează cu câteva date istorice despre localitatea Nepos, iar mai apoi ajungem în vatra satului, acolo unde fiecare familie are câte o poreclă – un mijloc de cunoaştere a vieţii. Un reper pentru denumirea localităţilor este toponimia. Interesant este materialul conturat despre Liviu Rebreanu, ajutor de notar la Nepos, precum şi despre învăţătoarea Virginia Grivase, prototipul Virginiei Gherman din romanul Ion. Nu putea lipsi din acest peisaj al satului pictorul culorilor de primăvară – Nechita Bumbu. Mulţi şi frumoşi sunt oamenii satului oglindiţi în scrierile profesorului Mircea Daroşi, cel care, ani buni, a conturat, ca director de şcoală, viaţa culturală a Neposului. Recenziile de carte, dar şi eseurile literare sunt pe măsura personalităţii celui care le conturează. Un capitol special, intitulat „Adevăruri care ne dor”, aduce în prim plan eseuri social-psihologice. Autorul ne spune că, rătăciţi în labirinturile vieţii, ispitiţi de himere şi vise înşelătoare, uităm cine suntem, uităm de valorile care ar trebui să ne unească, ne însingurăm şi ne înstrăinăm unii de alţii. Această carte are rolul de a ne apropia mai mult ca neam, prin istorie şi cultură, prin trăire şi repere. Nu puteau lipsi tradiţiile şi obiceiurile străbune, naşterea, nunta, înmormântarea, aldămaşul, cununa grâului. Apropiat de istorie, fiind un specialist în acest domeniu, Mircea Daroşi aduce, prin capitolul „Umbrele istoriei” mai aproape de noi pe cei care au luptat, cu preţul vieţii, pentru ca patria să rămână a celor mulţi.
Capitolul „Simboluri” prezintă o serie de elemente care au o însemnătate importantă pentru noi: bradul – un arbore cu semnificaţii multiple, salcia – simbolul florilor, crucea – simbolul mântuirii, hora – simbolul unităţii noastre naţionale. Un alt capitol „Lumina din sufletul dascălului” este dedicat celor care slujesc la altarul înţelepciunii, debutând cu un articol în care prof. Mircea Daroşi spune: „Dacă mi-am făcut datoria de dascăl, elevii pot fi cei mai buni judecători”. Mama este o icoană a sufletului nostru, în care se oglindeşte bunătatea şi înţelepciunea, aşa cum reiese din capitolul care îi este dedicat.
Volumul de faţă este, cu siguranţă, un reper pentru istoria presei din această zonă, conturând un fenomen jurnalistic.