Preot Vasile Beni: Sfântul Nicolae, simbol al bunătăţii sufletului

Luna decembrie, am putea spune că, este mai specială pentru fiecare dintre noi pentru că este numită şi luna cadourilor, pentru că Dumnezeu îl trimite pe Fiul Său în lume: „Să se nască şi să crească, să ne mântuiască”. Şi am spus că este luna cadourilor care începe prin a oferi daruri celor dragi începând cu ziua de 6 decembrie când îl pomenim pe Sfântul Nicolae. Prima sărbătoare pe care o avem în luna decembrie este cea închinată unuia dintre cei mai iubiți sfinți și este o sărbătoare mult așteptată și în special de cei mici. Puţini creştini cunosc amănunte privind viaţa şi slujirea Sfântului Nicolae, însă credem că toţi ştiu că el este „Moşul” care aduce daruri la copii în noaptea de 5 spre 6 decembrie, punându-le discret în papuci, ghetuţe sau bocanci. Sfântul Nicolae este un personaj real din istoria Bisericii, devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit „chip al blândeților”, mai ales pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia.  Că el este sfântul blând şi bun care priveşte cu dragoste către toţi din icoana sa, icoană prezentă nu numai în biserică, ci şi în casele creştinilor râvnitori. De aceea pe bună dreptate poetul nostru Octavian Goga a imortalizat această imagine când a spus, la finele poeziei Pace: „Blând zâmbeşte din icoană/Cuviosul Niculaie. Pentru multa sa bunătate a fost ales arhiereu, pentru dreapta credinţă a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

Viaţa Sfântului Nicolae - Se știe că s-a născut în localitatea Patara în jurul anului 272, din părinți bogați, atât din punct de vedere spiritual, cât și material, care purtau numele de Teofan și Nona. Încă din copilărie, Sfântul Nicolae (biruitor de popor) a dat semne de comportament spiritual excepţional, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot. După moartea părinţilor săi, Teofan şi Nona, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o, a  împărţit-o celor săraci.

Cum a fost ales arhiepiscop Nicolae? Tradiţia spune că după moartea unchiului său, Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate. Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae s-a îngrijit cu mare atenţie ajutând  pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni, el însuşi fiind chinuit de soldaţii împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au încercat să distrugă creştinismul şi să reintroducă religiile păgâne. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin cetate şi distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii. În jurul anului 305 a fost întemniţat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare (305-335), Sfântul Nicole a fost eliberat, iar creştinii nu au mai fost persecutaţi.

Sfântul Nicolae este cel mai ecumenic sfânt - pentru că ţine de Biserica nedespărţită, adică Biserica Sinoadelor ecumenice, aşa cum o numeşte PS Kallistos Ware. A fost un om a cărui autoritate era recunoscută în toată Biserica de la vremea respectivă. Este ecumenic şi pentru că este un sfânt cinstit în toată creştinătatea. Chiar şi în tradiţia creştină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinţilor, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit. El apare peste tot ca o figură proeminentă, care excelează în generozitate, în bunătate. Din acest motiv a şi fost pus în legătură cu Crăciunul. Şi tocmai de aceea se spune că sărbătorile de iarnă încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dărniciei lui Dumnezeu - Creatorul, care dă pe Fiul Său lumii la timpul potrivit, adică la Crăciun. Pe lângă faptul că este un sfânt ecumenic, este şi un mare teolog şi apărător al credinţei.

Sfântul Nicolae a participat la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea unde au participat 318 episcopi din toată lumea şi unde s-a combătut erezia lui Arie, iar el a fost cel mai vehement apărător al învăţăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, fiind primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. Adică, a-L recunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaşte pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu. De unde învăţăm că nu putem rupe „Histologia de Mariologie“.

De ce este bine să avem în casă o icoană cu Sfântul Nicolae? M-aş opri la o pildă pe care o întâlnim în ziarul Lumina şi care ne spune că, demult, un preot misionar a plecat într-o călătorie și trecând pe la marginea unui sat și-a zis în sinea lui: Ar fi bine să mă opresc la prima casă. Poate Dumnezeu mă va învrednici să le fiu folositor cu ceva.Locuința nu avea nicio icoană, iar preotul a chibzuit că nu se cuvine unei case de creștin să n-aibă o icoană la care proprietarii să se roage. Atunci a scos din traistă câteva icoane și le-a explicat despre folosul cinstirii lor, cum să se închine și să se roage înaintea lor, cum să aprindă candela. Preotul a plecat dăruind gazdei una din icoanele pe care le purta cu sine. La prima sa ieșire în oraș, creștinul a cumpărat câteva icoane, fără să știe al cui chip este zugrăvit pe ele. A luat o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, fiindcă i-a plăcut dragostea cu care ținea femeia pruncul în brațe. A văzut o icoană a Sfântului Dimitrie, călare și cu sulița în mână și s-a gândit: „Am să-l iau și pe acesta ca să-i alunge pe dușmani”. I-a stat în cale și icoana Sfântului Nicolae și a spus în mintea sa: „Am să-l iau și pe acest bătrân cu barbă albă!” Întors acasă, a așezat icoanele pe perete. A aprins candela la Maica Domnului cu Mântuitorul, așa cum îl sfătuise preotul misionar, și s-a rugat în fața fiecărei icoane cum a putut. Nu peste multă vreme, nişte hoți au golit casa creştinului, lăsând doar icoanele despre care gândeau că nu sunt de prea mare valoare. Când s-a întors omul nostru acasă și a găsit-o pustie de toată agoniseala lui, s-a dus la icoana Maicii Domnului și privind-o a zis: „Pe tine te iert, fiindcă Tu a trebuit să ai grijă de Prunc; să-L speli, să-L alăptezi, să-L porți în brațe. A mers apoi la icoana Sfântului Dimitrie și a spus: „Te înțeleg și pe tine, călărețule. Până să scoți tu calul din grajd, să pui șaua pe el și să-l pregătești de plecare, hoții deja erau departe”.  Privindu-l cu asprime pe Sfântul Nicolae, a cuvântat: „Tu, bătrâne, ce ai făcut? Nu ai făcut nimic! Drept pedeapsă te voi scoate afară!” A luat icoana ierarhului și a agăţat-o într-un pom de lângă casă zicând: „Aici vei sta până vei aduce lucrurile înapoi!” După câteva zile, dis de dimi­neață, hoții se întorceau cu bunu­rile furate. Punându-le jos în fața casei și privind chipul Sfântului Nicolae din icoana aninată în copac, i-au zis gospodarului: „Ia-ți toate lucrurile înapoi. Moșul ăsta din icoană ne-a rupt în bătaie pentru ele și ne-a zis că dacă nu le aducem proprietarului lor, va fi vai și amar de sufletele noastre!” 

Este bine de ştiut că o parte din moaştele Sfântului Nicolae şi anume mâna sa cea dreaptă se află în Biserica Sf.Gheorghe din București, ctitoria marelui domn creștin și mucenic Constantin Brâncoveanu. De aceea, spre încheiere, să zicem şi noi în filă de acatist: „Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni! Amin!

 La mulți ani tuturor sărbătoriților!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5