Pr. Vasile Beni: Schimbarea la Față ne lămurește de ce S-a întrupat Hristos. Sărbătoarea ne cheamă la o schimbare spirituală duhovnicească

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește la 6 august Schimbarea la Față a Domnului, iar această minune ne este descrisă de evangheliştii sinpotici şi este ultima sărbătoare împărătească a anului bisericesc.

         Deschizând şi răsfoind paginile sfintelor scripturi, aflăm că Mântuitorul a săvârşit minuni asupra naturii - când a prefăcut apa în vin sau a înmulţit pâinile în pustie. Minuni asupra oamenilor- când a vindecat şi a tămăduit orice boală şi orice neputinţă era în popor. Dar şi minuni asupra propriei Sale Persoane, cum este Schimbarea la faţă sau Învierea din morţi. Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos este unul din cele 12 praznice împărătești. Şi are ca și semnificaţie momentul in care apostolii Mântuitorului, aflați pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc, ci Fiul Lui Dumnezeu.

Între scenele importante din Evanghelii care ne descoperă dumnezeirea lui Hristos, trei ar fi mai grăitoare. Este vorba mai întâi despre momentul de la Iordan, când glasul Tatălui din ceruri şi prezenţa Duhului Sfânt confirmă faptul că Cel care Se boteza prin mâna lui Ioan era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Mesia Cel vestit de prooroci. Apoi, în centrul Evangheliei, avem episodul Schimbării la Faţă pe Muntele Taborului, când Însuşi Hristos Se revelează ochilor ucenicilor Săi, arătându-le lor şi celor care vor crede mărturiei apostolilor adevărata slavă dumnezeiască, de care şi ei se vor împărtăşi în veacul viitor. Ultima secvenţă ar fi mărturia sutaşului, care după moartea lui Hristos pe Cruce spune cu tărie: „Acesta, cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost“.

          Dacă Epifania de la Botez este o certificare venită din sânul Treimii, iar glasul sutaşului este recunoaşterea dumnezeirii venită din partea unui om, Schimbarea la Faţă este momentul în care Mântuitorul lumii Îşi descoperă Chipul Său copleşit de slava necreată. Ne-am fi aşteptat ca, la Învierea lui Hristos, cea mai elocventă dovadă a dumnezeirii lui Mesia, să fi existat măcar un martor de faţă. Dar Scripturile păstrează tăcerea în această privinţă. Nici Hristos nu spune vreun cuvânt despre scularea Sa din morţi. Schimbarea la Faţă rămâne momentul fundamental în care ucenicii iau contact cu starea dumnezeiască la care omul este destinat să ajungă prin păzirea poruncilor evanghelice.

De ce s-au arătat Moise și Ilie? Pentru că ei s-au bucurat de mari descoperiri, unul pe Muntele Sinai, primind Tablele Legii, celălalt pe muntele Carmel. Dacă Moise a fost cunoscut drept chip al blândeții, „căci era mai blând decât toți oamenii de pe pământ” (Numeri 12, 3), Ilie rămâne proorocul plin de zel pentru adevărata închinare adusă Domnului. Amândoi – tâlcuiesc Sfinții Părinți – închipuiesc Pronia și Judecata lui Dumnezeu sau cele două firi ale Mântuitorului.

Semnificaţia şi mesajul acestei sărbători

a. Praznicul Schimbării la față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este prin excelență sărbătoarea îndumnezeirii firii omenești și a participării trupului nostru trecător la bunătățile veșnice care sunt mai presus de fire. Din această pricină mulţi teologi ortodocşi socotesc praznicul Schimbării la Faţă ca ziua când se prăznuieşte îndumnezeirea (theosis) firii omeneşti în Hristos.

b. Schimbarea la Faţă a Domnului ne cheamă la o schimbare, la o înduhovnicire, la un urcuş duhovnicesc interior, la o urcare duhovnicească, prin rugăciune, prin ascultare, prin meditaţie, prin săvârşirea faptelor bune.         

c. Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului se mai numeşte ,,Probejenie” şi vrea să ne arate că din această zi întreaga natura se schimbă. De fapt, şi natura şi noi suntem într-o continuă schimbare. Astfel, stolurile de păsări care ne-au încântat auzul se pregătesc spre a pleca spre alte ţări. Florile care au împodobit câmpiile şi grădinile caselor încep să se ofilească. Şi de la schimbările din natură putem să vedem că şi noi suntem schimbători, dar şi trecători. Iar de acest lucru ne dăm seama când ne întâlnim cu cineva cunoscut după un timp şi vedem că părul s-a rărit şi s-a albit, faţa s-a ofilit, spatele  i s-a aplecat şi exemplele pot continua. Însă să nu uităm că şi noi ne vom duce de pe aceste meleaguri, iar sărbătoarea de astăzi ne cheamă la o schimbare spirituală duhovnicească. Amin!

pr.Vasile Beni

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]