Pr. Vasile Beni: Ce poate să facă Maica Domnului pentru noi?

Fiecare dintre noi cred că avem o imagine din copilărie când mergeam la Sfânta Mănăstire Nicula, unde zeci de mii de pelerini cântau: am venit Măicuţă să te mai vedem, să-ţi spunem necazul pe care-l avem!
Aflându-ne într-o perioadă specială a anului bisericesc, în Postul Adormirii Maicii Domnului, perioadă în care în bisericile noastre se săvârşeşte slujba de rugăciune numită Paraclisul Maicii Domnului, aş dori să ne oprim asupra unei întrebări, care este şi titlul acestei meditaţii, despre Maica Domnului.
Ce poate să facă Maica Domnului pentru mine, pentru tine, cât poate să facă, ce putere are ea? - enorm de mult poate să facă.
Ca unei mame, putem să-i spune totul: ofurile, necazurile, dezamăgirile, neîmplinirile.
Ce poate sau cât poate să facă avem exemplul de la nunta din Cana Galileii.
Iisus, Fecioara Maria şi ucenicii participă la o nuntă. Acolo se termină vinul – să ne imaginăm, în toiul petrecerii se termină băutura şi, poate, mirilor nu li s-a spus.
Cineva a observat impasul în care au ajuns mirii şi nimeni din familie nu vine să o roage pe Fecioara Maria să intervină.
Şi, totuşi, Maica Domnului nu-i adresează nicio rugăminte lui Iisus ci îi aduce în faţă lipsa. De unde constatăm că nu e nevoie numai să-L rogi, ci e şi suficient să-i spunem necazul şi oful.
Iisus este derutat, încă n-a venit ceasul Meu, nu ştim dacă Iisus trebuia să facă prima minune, dar Fecioara Maria le spune celor ce slujeau să facă tot ceea ce El le va spune. Astfel, se umplu vasele cu apă, Iisus face prima minune: transformă apa în vin. Gustă din acel vin şi constată că au ţinut vinul cel bun la urmă. De ce a fost mai bun? Pentru că darul şi harul lui Dumnezeu, pe care-l primim la mijlocirea Maicii Sfinte este mult mai bun, mai valoros.
Ce poate sau cât poate să facă Maica Domnului învăţăm că, dacă la intervenţia nu la rugăminte planul de mântuire a fost grăbit nu schimbat, cu atât mai mult celor care o vom lăuda prin cântări şi rugăciuni.
Cu ce gând trebuie să ne ducem la Paraclis şi să ne întoarcem de la Sfânta Biserică, şi anume, cu convingerea că ori de câte ori vom merge, fără să-i cerem, Fecioara Maria va şi lua durerea, necazul, lacrima, neîmplinirea fiecăruia şi le va duce Fiului Său.
Înainte de a o ruga ea le va şi prelua şi le va duce Fiului ei. Tot ce ne apasă este prezentat Fiului ei în cer: cei bolnavi pot găsi sănătate, cei învrăjbiţi pot afla pacea, cei supăraţi pot găsi bucuria – trebuie doar să credem ceea ce poate face Fecioara Maria pentru fiecare în parte.
În încheiere, să zicem cu Vasile Militaru:
Prea Curată Maică, Pururi Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară
Ci revarsă, Sfântă, peste el de sus
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!

Îngerii împrejuru-mi fă să se adune
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,
La-nceputul nopţii, le-nceputul zilei!

Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!

Frânt de umilinţe cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururi Fecioară!