Pr. Alin Ciprian Cîndea: Totul depinde de prima zi din săptămână

La întrebarea care este prima zi a săptămânii, fără ezitare, cei mai mulți vor răspunde: luni. Dar pentru creștini această zi este duminica.

În timpul lui Isus Cristos, ziua consacrată lui Dumnezeu era sâmbăta, numită sabat; fiind aleasă pentru a cinsti odihna lui Dumnezeu după cele şase zile ale Creaţiei. Respectarea Sabatului, ziua închinării și a odihnei, era prevăzută de Decalog. Însă Isus moare pe cruce într-o vineri după-amiază, fiind îngropat repede din cauza sabatului care începea, iar în prima zi după sabat, dis de dimineață, mormântul a fost descoperit gol de femeile mironosițe. Domnul înviase.

Această zi va deveni sărbătoarea noastră; pentru creștini cea mai importantă zi a săptămânii. De ce? Pentru că este ziua învierii lui Cristos. În acea zi Dumnezeu realizează o acțiune total neașteptată, își ridică Fiul dintre cei morți. În această primă zi a săptămânii, Cristos se arată ucenicilor transformându-i din niște fricoși, care stăte-au închiși de teama iudeilor, în bărbați plini de curaj, gata de a înfrunta totul pentru vestirea evangheliei.

Învierea lui Cristos este în centrul credinței creștine. Fără ea, credința noastră este goală, inutilă. Sărbătorirea Învierii lui Cristos este atât de importantă încât Biserica cere să ne adunăm pentru a ne ruga și a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a mulțumi în Taina Euharistiei pentru marele dar al răscumpărării.

Astăzi, în multe societăți, duminica a devenit o zi de odihnă, o zi ce se petrece cu familia, cu prietenii sau făcând diverse activități de agrement. Creștinii însă își fac timp pentru a se întâlni cu Dumnezeu, cu ceilalți frați, cu ei înșiși.

Este ziua în care celebrăm, cu cea mai mare bucurie, minunata răscumpărare: ziua în care noi înșine și restul creației ne-am întors la viață. Ziua în care moartea a fost învinsă. Este ziua în care, după o săptămână de muncă, de "îmbătrânire", suntem, treziți, înviorați, dezbrăcați de orice uzură.

Tot într-o duminică, de Rusalii, s-a întâmplat ceva spectaculos, ceva grandios. Asupra Apostolilor, care se simțeau amenințați de un mediu care îi persecuta, care îi constrângea să stea într-o mică locuință obligându-i să rămână pe loc și paralizați de teamă, a venit Spiritul Sfânt și niște limbi ca de foc care s-au așezat peste fiecare dintre ei, determinându-i la o aventură pe care nu și-au imaginat-o niciodată.
Să avem curajul să ne începem săptămâna, adunați nu de teamă, ci cu dragoste în jurul altarelor lui Cristos, pentru a trăi cu multă bucurie aventura vieții noastre de credință.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]