Poveşti de succes. Fermierii din Lechinţa şi pasiunea transformată în afacere

         Lechinţa se numără printre acele comune unde oameni întreprinzători - ingineri, profesori, economişti, ţărani cu multă experienţă - au avut curajul, priceperea şi ceva resurse financiare de a-şi dezvolta o afacere într-un domeniu în care există un câmp foarte larg de acţiune, şi anume, agricultura. Într-o ordine absolut întâmplătoare vom relata despre câţiva dintre fermierii de top ai Lechinţei.

Bănică sau un paradis al viţei-de-vie

         Firma administrată de familia lui Adrian Rus, zis Bănică (povestea acestui nume e foarte interesantă), se cheamă „Atelierele Bănică” şi, la prima vedere, n-ar avea nicio legătură cu agricultura. Dar are în foarte mare măsură, aşa încât Bănică înseamnă viţă-de-vie nobilă, vin de foarte bună calitate şi o cramă dotată cu utilaje de ultimă generaţie. În urmă cu mai mulţi ani, imediat după Revoluţie, domnul Adrian a început să se ia la „trântă” (aidoma unui luptător) cu nişte terenuri pustii, părăsite, năpădite de vegetaţie. La Vermeş şi mai apoi în Cofenberg au răsunat utilaje de mare putere, dealurile din zonă devenind adevărate şantiere. Buldozere, autobasculante, pluguri reversibile au muşcat din teren transformându-l, modelându-l şi îmbogăţindu-l. Au fost plantaţi butaşii de vie din soiuri pretate zonei, podgoria a crescut aidoma lui Făt Frumos, dealurile au luat o altă înfăţişare, iar de aici a izvorât un vin de cea mai bună calitate. Aşadar, Bănică, împreună cu soţia – Marcela, inginer agronom, şi cei doi copii, viitori viticultori, poate, scriu o pagină dintre cele mai aromate din viticultura zonei, totul cu multă muncă, cu pricepere şi cu pasiune.

Pâine şi vin de la Veluţ

         Un alt fermier de top este Veluţ Mureşan. Şi-a făcut ucenicia în ale panificaţiei prin Germania. Reîntors acasă, în locul fostei brutării din Lechinţa, a ridicat una nouă, modernă, utilată corespunzător. Şi astfel, firma Paulaner, cum se cheamă, distribuie în zeci de localităţi din judeţ o gamă foarte diversificată de produse de panificaţie, de la pâine pe vatră la cozonaci, pască, de Sfintele Paşti, la covrigi şi alte specialităţi. Dar cum pâinea face casă bună cu vinul, şi venind dintr-un sat, Enciu, în care licoara bahică este la ea acasă (greu rezişti intrând într-o casă la Enciu să nu serveşti un pahar cu vin). Veluţ a trecut la înfiinţarea unei plantaţii de viţă de vie. În Cofenberg, pe un deal altădată plin de rod dar lăsat în paragină, a prins contur o plantaţie de o frumuseţe cu totul specială. Iar primele cantităţi de vin au şi fost recunoscute şi medaliate la concursuri naţionale. Şi e doar începutul, fiindcă plantaţia se extinde iar în câmp se preconizează şi amenajarea unei crame pentru iubitorii vinului.

         Din acelaşi domeniu al viticulturii şi pomiculturii mai pot fi amintiţi: ing. Neamţu, cu un vin cu reale calităţi, Augustin Motântan, care spune că vinul nu ajunge niciodată datorită aromei şi calităţii, tehnicianul Emil Paşca, ce ştie să trateze viţa-de-vie aidoma albinelor de care este îndrăgostit. În pomicultură, domnul Chira şi-a înfiinţat o livadă de pomi fructiferi modernă, după o tehnologie aparte, urmând a intra pe rod în curând.

Vasile Petrican, mereu în priză

         Şi fermieri zootehnici s-au născut şi trăiesc aici, în Lechinţa. Nu atât câştigul ci dragostea faţă de animale  l-a făcut pe Vasile Petrican să se lupte cu greutăţi pentru a-şi împlini o pasiune faţă de această ocupaţie străveche. Mereu în priză, zi de zi, fără pauze, aleargă de la un loc la altul. Are oi şi bovine. Deţine sute de oi, dar şi multe greutăţi îl încearcă cu desfacerea produselor rezultate. „Încă nu există o asociaţie spre a putea să desfacem, spre exemplu, brânza de oaie. A vinde la piaţă este de mult depăşit. O fabrică de procesare a laptelui de oaie ar fi un mare câştig pentru crescătorii acestei specii. Nici cu mieii n-a fost un câştig prea mare în această primăvară. Cât priveşte lâna, ce să mai spunem!? Dacă în urmă cu vreo 30 de ani cu banii de pe lâna de la 300 de oi îţi puteai cumpăra o maşină Dacia, acum dacă primim poate 1 leu pe kg, iar tunsul unei oi costă vreo 3 lei”, ne spune Vasile Petrican.  Dar pasiunea pentru animale, cu toate neajunsurile întâlnite, la Lechinţa zootehnia se află pe mâini bune.

Pentru Ovidiu Ciuruş pasiunea finanţează succesul

         De câţiva ani, Ovidiu Ciuruş se află printre fermierii de top în domeniul creşterii şi îngrăşării tineretului bovin. În fosta locaţie a unui complex zootehnic acum, într-un spaţiu total modernizat, se află la îngrăşat sute de viţei. În jurul fermei, zeci de hectare semănate cu rapiţă şi alte plante furajere, semn că pământul aflat în administrare este cultivat cu furajele necesare efectivelor de animale.

         Ovidiu Ciuruş a fost declarat şi fermierul anului datorită rezultatelor extraordinare obţinute, demonstrând că se poate face agricultură performantă, conform cerinţelor europene. Aici, pasiunea finanţează succesul, spune domnul Ovidiu. Firma administrată de acesta, ITL Agrocomplex, exportă anual mii de capete bovine, iar calitatea acestora îi mulţumeşte pe cumpărători, firma devenind astfel una de referinţă.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5