Povestea unei someşence de nota 10. Maria Tănase i-a fost profesoară şi a colaborat cu regizori precum Tudor Vornicu, Valeriu Lazarov, Aristide Buhoiu

Născută pe meleaguri someşene, la Feldru, Măriuca Rădulescu avea să poarte frumuseţea meleagurilor natale în cântecul ei, pe care l-a dus pe cele mai importante scene ale ţării. În grădina sufletului a adunat de-a lungul anilor frumuseţi din apa nemuritoare a Someşului, care i-a scăldat copilăria şi unde a învăţat să doinească: „Sună mândru, sună iară/ Sună doina-n glasul meu/ Aşa cum am învăţat-o/ Când eram în satul meu”. „Se află aici un adevărat crez artistic slujit de un glas grav, cu timbru insolit, sublat de o sensibilitate ieşită din comun”, spunea într-un articol din presa vremii, E. Comărnescu.
Melodiile imprimate la Radio Bucureşti, ce se află acum în fonoteca de aur, şezătorile şi ritualurile din Ţara Năsăudului, pe care le-a pus în scenă la Televiziunea Română, titlul de laureat al Cântării României împreună cu ansamblul Codrişorul din Bistriţa, au adus-o pe Măriuca Rădulescu în conştiinţele românilor cu un adevărat tezaur ce l-a scos din lada de zestre năsăudeană.
Am avut, zilele trecute, bucuria să stăm de vorbă şi să descopăr un artist deosebit, care prin tot ce a făcut a contribuit la îmbogăţirea cântecului popular românesc cu doine, balade, cântece de dragoste, învăţate de la oamenii satului pe care nu i-a uitat niciodată. Apoi, am descoperit poveşti frumoase legate de Maria Tănase, care i-a fost profesoară, de Maria Lătăreţu, dar şi colaborarea cu regizori precum Tudor Vornicu, Valeriu Lazarov, Aristide Buhoi, din a căror echipe a făcut parte, prezentând prin intermediul micului ecran momente deosebite pe care publicul şi le aminteşte şi azi, intrate în fonoteca Televiziunii Române.
A plecat de acasă când era doar un copil, la 13 ani, pentru că de mică a ştiut că menirea ei este să cânte, iar locul unde puteai promova cel mai bine cântecul era Capitala. „Când de-acasă am plecat/ Măicuţa m-a învăţat/ Să mă port în lume bine/ Dragă să fiu la oricine/ Să am glasul lin, duios/ Să cânt la lume frumos”, spune în cântecul ei Măriuca Rădulescu.
Artista a impresionat atât prin voce, cât şi prin costume, dar şi prin frumuseţea extraordinară, fiind mereu admirată nu doar de spectatori, ci şi de colegii de scenă. A reuşit să se impună prin seriozitatea cu care a luat lucrurile. „Vedeţi dumneavoastră, niciodată nu mi-a fost ruşine de graiul meu, de portul şi traista pe care le port, iar opincile fac parte din trăirea cântecului meu. Există părerea că nu poţi rămâne mereu la opincă, dar costumul pe care-l port nu se pretează la altceva. Respect arta populară, respect măreţia acestui popor încât nu-mi permit să fac retuşuri la ceea ce alţii au şlefuit cu sufletul şi sângele.”, spunea într-un interviu acordat Ioanei Proca, Măriuca Rădulescu. Pe lângă costumele păstrate din bătrâni, Măriuca a învăţat şi ea să coase, astfel încât şi-a făcut propriile haine, după tiparul celor vechi, fără a schimba nici măcar o floricică.
Şi aşa, a reuşit să se impună printre „fetele cu paiete” care erau în anii 70 pe scenele ţării. Apoi, să nu uităm colaborarea cu Efta Botoca, glasul ei şi vioara lui aducând în faţa publicului momente deosebite.
„N-am uitat măicuţa mea/ Ce m-ai învăţat cândva/ Ş-am să-nvăţ copiii mei/ Cum să se poarte şi ei/ Să-şi iubească neamul, glia/ Să ştie ce-i omenia”, spune Măriuca în cântec, iar dragostea aceasta pentru glie a fost într-adevăr primordială şi pentru copii, Cristina şi Mihai, stabiliţi peste Ocean, în America, acolo unde deşi se învârt în cercuri înalte, şi-au dus cu ei şi tradiţiile noastre.
O perioadă, artista a fost stabilită şi ea pe tărâmul făgăduinţei, în America, însă a revenit acasă cu gândul de a promova în anul Centenarului Marii Uniri frumuseţile meleagurilor noastre. Cu aceeaşi iubire pentru glia străbună, cu acelaşi chip frumos, care a zâmbit în portul năsăudean, de pe copertele celor mai importante reviste ale ţării, Măriuca Rădulescu va prezenta lumii întregi ceea ce au mai de preţ străbunii noştri, o tradiţie extraordinară. Mă bucur că ne-am întâlnit, bine aţi revenit pe meleagurile natale!

Comentarii

27/11/22 03:50
Miron Scorobete

Toate felicitările! Le meritaţi din plin. Reînviaţi o epocă glorioasă a folclorului românesc şi alte străvechi epoci încorporate în sine de folclorul nostru.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5