Poteci de dor ale Ansamblului Folcloric Profesionist bistriţean

Aniversarea a douăzeci de ani de la înfiinţarea deja faimosului Ansamblu a fost în atenţia tuturor factorilor culturali ai judeţului, cât şi a sferei politicului. Aceasta, nu doar pentru rotunjimea cifrelor care îndeamnă la sărbătorire, ci pentru faptul că generând cultură contribuim la întărirea fiinţei naţionale, a identităţii noastre între popoarele Europei, identitate supusă nu adesea la serioase încercări de evenimente sau curente ale acestei lumi tulburate (kitsch, manelizare).
Înţelegând aceste comandamente ale vremii, editorialistul Maximinian Menuţ, scriitor, animator cultural , personalitate receptivă la tot ce înseamnă act cultural pe partea aceasta de ţară, a întocmit o frumoasă lucrare-document „Poteci de dor -20 de ani de la înfiinţarea Ansamblulu Profesionist =Dor românesc=”, având sprijinul Centrului Judeţean pentru cultură.
Cu un cuvânt înainte al dlui. Emil Radu Moldovan, Preşedintele Consiliului Judeţean BN, suntem introduşi în semnificaţiile culturale ale acestui Ansamblu, care ilustrează la cel mai înalt nivel posibil valenţele culturii populare din acest areal, patrie a lui Andrei Mureşanu, Rebreanu, „badea” George Coşbuc sau Veronica Micle, unde frumuseţea oamenilor este egalată doar de frumuseţea doinelor şi pădurilor. Ar fi de neconceput Ţara Bistriţei şi Năsăudului fără frumuseţea melosului popular şi a promotorilor acestuia.
Lucrarea dlui. Maximinian Menuţ are o excelentă organizare. După câteva titluri introductive care ne introduc în semnificaţiile existenţei şi valorii acestui Ansamblu, a performanţelor sale pe plan cultural intern şi internaţional, luăm cunoştinţă cu temeluitorii Ansamblului bistriţean, cărora li se face o prezentare personalizată: Ştefan Cigu, Matilda Pascal Cojocăriţa, Alexandru Pugna, Gavril Ţărmure. Individualizat, luăm cunoştinţă cu soliştii profesionişti, tot atâtea nume ale scenei româneşti: Domnica Dologa, Niculae Cioancă, Mirela Petruş, Ioachim Spân, Anuţa Motofelea, Cristina Retegan, Ioan Dordoi, Felix Gălan, Veronica Bălan, Oana Matei, iar apoi cei 20 de membri ai orchestrei, luaţi în parte. După prezentarea Cospului de balet, a Centrului Cultural Dacia, avem şirul absolut remarcabil al performanţelor culturale ilustrate în două decenii, cu prioritate la Festivaluri de anvergură naţională, interviuri şi documente adiacente. Legăturile culturale stabilite cu fraţii de peste Prut, mărturisirile factorilor intervievaţi, prezentarea unor manifestări marcante judeţene(„Nunta Zamfirei”, „Zilele Bistriţei”, Serbările Medievale ilustrează omniprezenţa „Dorului românesc” în tot ce înseamnă act cultural de calitate.
Dincolo de ellementele securitare ale vieţii, naţiunile îşi cheltuiesc energiile făurind cultură, care este liantul popoarelor. Felictăm călduros pe dl. Maximinian Menuţ pentru această lucrare care se situează -pentru domeniul ales- sub semnul exhaustivităţii prin datele comunicate şi ilustrarea absolut completă. Domnia sa nu a lăsat să se stingă bucuria aniversării, cum se întâmplă în mod obişnuit, ci prin cuvântul scris voieşte să-i dea dăinuire în faţa uitării şi încă mai mult, spre a fi îndemn generaţiilor care vin să poarte făclia valorilor noastre spirituale, a identităţii noastre naţionale.