Poeţi fermecaţi de iarnă: Lucreţia Bucur:,,Iarăşi plâng ninsorile” (micropoeme)

E relaxant ca în căldura toridă a verii să citeşti o carte de stihuri despre troienele iernii, iar în iarna crâncenă, rebegiţi de frig, una despre nisipurile fierbinţi din Atacama, năpădite acum de flori după o ploaie miraculoasă. Anotimpul hibernal este unic între celelalte şi îşi are mistere şi sensuri şi simboluri mereu insolite.
De la Alecsandri încoace, deşertul alb n-a mai rămas neobservat de stihuitori. O face în aceeaşi manieră şi perspectivă poeta bistriţeană, dna. Lucreţia Bucur, cu volumul de mai sus editat de Karuna, efuziunile lirice sedimentându-se pe trei paliere: unul general-admirativ şi constatativ privitor la priveliştea ambientală; unul sub zodia terifiantului, a sentimentului că potopul de ninsoare aduce un sfârşit de lume...şi în fine, ca prilej de rememorare a fiinţelor plecate sau populează din proximităţi acest Univers.
Elementele motivaţionale sunt cele din lirica clasică: gerul straşnic, îngheţarea alecsandrină a bolţilor, încremenirea, extincţia luminiscenţilor celeşti, brazdele câmpurilor, izvoarele adormite. "S-a albit pădurea / De zăpada pură,/ Lacrimi de izvor...; natura e toată un basm / spus de bunicul la gura soei/ Din îndepărtatat-mi copilărie."("E,totuşi, iarnă grea")
Există pasaje ce licăresc prin inedit: "Mi-e inima-n munţi /Carpaţii-s în neguri şi ceaţă,/ Albiţi-s de albe zăpezi,/ Cu vârfuri sure, mângâiate de Zei,/ Străjeri de ţară / Ca albe mioare."("Mi-e inima-n munţi"). Nu trec neobservate colindele, Naşterea Salvatorului lumii, HRISTOS, cântecul sărbătoresc al firii. Iarna e folosită şi ca un pretext, un fundal cu finaluri autumnale, miez de sezon, pe care se proiectează apoi amintiri, personaje ce au marcat o existenţă auctorială ("Eram tineri"; "Tu dormi, bunul meu prieten";"Mărite Domn"; "Pentru cel tânăr")
Din creionările pictoriale ("Căci şi poezia este pictură"-spune cu sagacitate şi concitadinul nostru, dl.Victor Ştir) radiază spiritualitatea celei ce contemplează, mai adesea într-un registru melancolic, pe care nu-l poate exila, cum se face în "Fugi de-aici, melancolie!"
Nota generală a versurilor dnei. Lucreţia Bucur se integrează constatărilor general-umane, pe care cititorul potenţial le poate socoti ca fiind şi ale sale proprii. Interesantă şi ieşită din tiparele cu care ne-am familiarizat în parcurs este micropoemul "Dacă o rază de lumină..." Aceasta prin interogaţiile marcate de un inedit cuantificabil: "dacă o rază de lumină / răsări-va în a ta cale,/ ai şti ce să faci cu ea? /Dacă soarele ar străluci doar ţie.../ Ai fi fericit?/....Dacă în loc de umbre, ploi şi ninsori /ar fi doar soare/ ..../ cui vei mulţumi?"
Şansa unui unui răspuns este transferată cititorului, dând o notă de discreţie şi credem că în acest trend ar trebui să crească lirica poetei bistriţene, forţând trăirea cotidiană, spiritualizând realitatea ambientală.
Poetul englez Byron (George Gordon -1788-1824), căzut în luptă pe câmpurile Eladei, îşi punea teribila întrebare: "Oare nu suntem în iad?". Dar... frumuseţea mirifică a lumii ce ne înconjoră, zîmbetul copiilor, nobleţea adulţilor (a multora), dumnezeiasca frumuseţe a chipurilor umane -toate ne spun că nu, nu este "hell"-ul, iadul aici. Nici iad, nici Rai, ci un loc în care iubirea lui Dumnezeu se revarsă mereu şi loc pe care omul îl poat preface în cer sau teluricul exclusiv.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5