Pledoarie pentru MONOR - Din istoria Monorului – 700 de ani de la atestarea documentară a localităţii -

Motto:  ·   Urmaşii sunt datori să-şi caute şi să-şi respecte înaintaşii, numai aşa căutându-se în realitate pe ei înşişi, putându-se astfel regăsi, cu şi în respectul de sine, dătător de speranţe…

·  Nimic fără Cuvântul Lui Dumnezeu.

 Nimic fără glasul pământului.

 

 

Domnule Primar, stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor statului,

preacucernici părinţi, iubiţi consăteni, dragi invitaţi şi participanţi

la evenimentul aniversar al Monorului,

 

 

Dacă în calitate de jurist şi în profesia de avocat, pe parcursul a peste 45 de ani de activitate juridică am ţinut o mulţime de pledoarii în susţinerea drepturilor şi intereselor legitime ale clienţilor mei, iată că, spre finalul exerciţiului profesiei de avocat sunt în plăcuta şi onoranta situaţie de a ţine o conferinţă-pledoarie de suflet pentru Monorul meu, Monorul nostru drag, acum, cu ocazia aniversării la 14.12.2019 a 700 de ani de la prima atestare documentară a localităţii, la 14.12.1319, manifestare care are loc în cadrul Festivalului „Zilele Monorului – Întâlnirea Fiilor Satului”, Ediţia a XV-a, 30.08-1.09.2019.

Mulţumesc pentru această oportunitate creată de invitaţia care mi-a fost făcută în acest sens de către domnul Ioan Cira – Primarul Comunei Monor şi celelalte autorităţi locale, organizatore a evenimentului: Primăria Comunei Monor, Consiliul Local al Comunei Monor, Biserica Ortodoxă din Monor şi din Gledin.

Cred că pledoaria mea este în consens cu gândirea şi trăirile spirituale ale tuturor Fiilor Satului Monor, oriunde trăitori, de a nu uita vatra – locul de obârşie, limbajul, tradiţiile, obiceiurile, în paralel cu virtuţile creştine (dragostea, credinţa şi nădejdea), toate ca elemente de identitate, atât individuală cât şi ca elemente de identitate ale neamului românesc în general.

Au mai fost manifestări, atât în Satul Gledin, precum şi în Monor, legate de momente aniversare din istoria acestor sate, manifestări la care, deşi nu am fost prezent fizic, am fost prezent spiritual prin dedicarea de către mine evenimentelor respective de creaţii literare – poezii precum şi articole publicate în cărţile mele de autor, ori în calitate de coautor sau colaborator la alte cărţi.

Comuna Monor, cu cele două sate componente Monor şi Gledin, este situată geografic în partea de sud-est a judeţului Bistriţa-Năsăud, pe firul apei Luţului, afluent al râului Mureş, la o altitudine medie de 450 metri faţă de nivelul mării, la poalele masivului Poiana Tomii, aparţinând Munţilor Călimani (din grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Răsăriteni).

Monorul cuprinde între hotarele sale o suprafaţă de 52,98 km2, din care 240 ha în intravilan şi 5.058 ha în extravilan, cu păduri de foioase şi conifere, păşuni şi fâneţe, arabil.

Conform datelor recensământului din anul 2011, comuna cu cele două sate avea cca. 600 de gospodării, cu o populaţie de 1390 locuitori, 92,73% fiind români, 97,99% fiind de religie ortodoxă.

Principalele ocupaţii ale locuitorilor sunt: creşterea animalelor, cultura plantelor cerealiere, furajere, leguminoase, prelucrarea industrială a laptelui, meseriile casnice[1].

Localitatea Monor, cu statutul administrativ-teritorial de reşedinţă de comună, este una dintre cele mai frumoase şi prospere localităţi rurale din zona de „După Târg”, din judeţul Bistriţa-Năsăud. Frumuseţea este dată de aspectul natural al aşezării, dar şi de hărnicia şi frumuseţea fizică şi spirituală a locuitorilor săi, oameni gospodari şi întreprinzători, atribute care i-au adus şi prosperitatea.

Dacă zona Năsăudului este una din care s-au ridicat printre cei mai mulţi academicieni (oraşul Năsăud fiind supranumit „Oraşul academicienilor”), comuna (satul) Monor din acest judeţ este una dintre aşezările (locurile) din care au răsărit, prin darul Divin şi muncă stăruitoare (cum mai spuneam şi într-o altă scriere[2] a mea), printre cei mai mulţi licenţiaţi, în diferite ştiinţe, unii dintre ei dobândind titlul de doctori în ştiinţe, în varietatea specializărilor lor. Evocări de detaliu în acest sens am făcut în lucrarea citată, pe care, printre altele, o consider un omagiu adus iluştrilor noştri învăţaţi. Prin strădania lor au fost şi sunt folositori lor înşile, comunităţilor în care trăiesc şi nu numai.

O localitate, precum şi o ţară se constituie nu numai prin identitatea de teritoriu, de loc, de organizare administrativ-teritorială materială, ci şi prin identitatea cultural-spirituală dată de locuitorii – ocupanţii – trăitorii din aceste aş-numite unităţi administrativ-teritoriale.

Vechimea localităţii Monor este mult mai mare faţă de aceea atestată documentar, ducându-se, cum se zice, în „negura” timpului, „Monorul numărându-se printre cele 23 de localităţi din ţară cu viaţă preistorică, din paleolitic (cea mai veche epocă din istoria omenirii)”, fiind o aşezare cu rădăcini în „Epoca fierului (800-450/300 a.Chr.)” şi apoi în perioada geto-dacică şi romană (anii 106-271)[3].

În acest demers al nostru nu intrăm în amănunte ori detalii, ci menţionăm doar câteva momente istorice semnalând date şi fapte ale înaintaşilor precum şi ale contemporanilor în firul istoriei locurilor şi oamenilor trăitori aici.

Rememorând evenimente majore şi marcante din istoria naţională şi implicit din istoria Monorului, înaintaşilor le aducem cuvenitul omagiu pentru jertfele de sânge date de-a lungul istoriei, jertfe cerute de evenimentele respective, astfel[4]:

· 42 de grăniceri monoreni, eroi căzuţi în luptele Regimentului II de graniţă năsăudean cu revoluţionarii maghiari conduşi de generalul Bem, în timpul Revoluţiei din anii 1848-1849, eroi monoreni în memoria cărora a fost ridicat Monumentul Eroilor Grăniceri amplasat în cimitirul satului Monor în anul 2012;

· 42 de militari, eroi ai Monorului, căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, în luptele pentru reîntregirea Ţării şi Unirea cea Mare a tuturor românilor;

· 15 monoreni au murit în luptele din al Doilea Război Mondial, pentru apărarea Patriei, libertatea şi demnitatea poporului român.

În memoria şi onoarea celor ce s-au jertfit în Primul Război Mondial s-a ridicat, în anul 1936, Monumentul amplasat în parcul din centrul Monorului, iar pentru cei care au murit la datorie în al Doilea Război Mondial s-a amplasat o placă comemorativă şi omagială pe acelaşi Monument.

Pe urmaşii bravilor înaintaşi, precum şi pe toţi contemporanii implicaţi în manifestările dedicate evenimentului în desfăşurare, îi felicităm pentru actele şi faptele de neuitare şi pomenire, spre dăinuirea comunităţii monorene şi a întregului neam românesc.

Felicitări speciale adresăm domnului Primar Ioan Cira pentru toate realizările, pe parcursul a 23 de ani de când se află la conducerea comunei Monor (din anul 1996), fiind unul dintre cei mai longevivi primari, această longevitate confirmându-i faptele.

Referindu-mă concret la atestarea documentară a localităţii arăt că actul care reprezintă prima atestare documentară (descoperit până în prezent) a existenţei comunei (satului) Monor (cu această denumire), precum şi a satului Gledin, aparţinător din punct de vedere administrativ de comuna Monor (menţionate în act fiind şi alte localităţi din zonă), este Documentul Nr. 381, datat „1319 DECEMBRIE 14. ALBA IULIA”, emis de „Capitlul bisericii Sfântului arhanghel Mihail din Transilvania”, cu privire la împărţirea între cei trei moştenitori, Toma, Ştefan şi Desideriu, fiii nobilului Dionisie, a moşiilor ţinând administrativ de (oraşul) Reghin, Monorul revenindu-i lui Toma iar Gledinul revenindu-i lui Ştefan.

Acest document, în original în limba latină, se află în arhiva de istorie a Filialei Cluj a Academiei Române şi în Arhiva Capitlului din Alba-Iulia şi sunt reproduse, inclusiv traducerea în limba română în subsolul cărţii „Pagini alese din istoria Monorului”, de Teodor Tanco.[5]

Despre prima atestare documentară a satului Gledin, care este la aceeaşi dată şi prin acelaşi document, autorii cărţii „Gledin 700”[6] fac trimitere la aceleaşi surse de informare.

Cărţile menţionate: „Pagini alese din istoria Monorului”, de Teodor Tanco şi „Gledin 700”, de Ioan Vlaic şi Marin Ursa; împreună cu cartea „Urmaşii lui Glad”, de Prof. univ. dr. Grigore Ţâra, publicată la Editura Universităţii „Transilvania”, Braşov, 2009 (ediţie revăzută şi completată), sunt, cred, cele mai importante lucrări, adevărate îndreptare despre istoria Comunei Monor, cu satele componente, Monor şi Gledin.

Aceste sate formează nu numai o unitate administrativ-teritorială ci şi o unitate de cultură şi civilizaţie material-spirituală, având origini, limbă, port, istorie, tradiţii, datini, obiceiuri comune, aşadar elemente comune de identitate şi fiinţă, elemente de identitate integrate în identitatea neamului românesc creştin ortodox, pe aceste meleaguri trăitor, unde cu toţii ne întoarcem, în spiritul celor ce rezultă din filosofia motto-urilor acestei pledoarii.

Din creaţia mea poetică am dedicat Monorului şi monorenilor, în decursul timpului şi dedic evenimentului pe care îl sărbătorim poeziile menţionate în Anexa I la acest articol-conferinţă (cu precizarea că această anexă, precum şi Anexa II privind Bibliografia, fac parte integrantă din articolul-conferinţă) intitulată „Evocări omagiale în versuri…” evenimentului „MONOR 700”, la aceste poezii adăugându-se şi cântece populare, texte şi linii melodice compuse de către mine, printre care menţionez: „Dorul meu”, „Mândruţă de la Monor”, „Pe drumul către Monor”, „Dorule lasă-mă-n pace”.

La acest înălţător moment aniversar, cu sentimente pe măsura evenimentului, îmi este deosebit de plăcut să transmit reprezentanţilor instituţiilor statului, locuitorilor, prietenilor şi fraţilor noştri de suflet, de cuget şi simţiri, rămaşi ACASĂ, în MONOR, ori trăitori pe alte meleaguri, oriunde s-ar afla, cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi bucurie, împliniri pe toate planurile, împreună cu urarea tradiţională, La mulţi ani fericiţi! Dumnezeu să ne ocrotească pe toţi.

 

Monor, 1 septembrie 2019

 

Cu bucurie, prietenie şi înaltă consideraţie,

avocat George G. Echim

 

 



ANEXA I

 

Evocări omagiale în versuri evenimentului „Monor 700”

 

 

În contextul evocării locului şi locuitorilor satului şi comunei Monor, ca poet aduc un omagiu în versuri evenimentului, prin prezentarea Adunării omagiale a câtorva din poeziile mele despre Monor şi monoreni, astfel:

- „Primordialitate”, publicată în cartea „Identitate”, de George G. Echim, Ed. Pastel, Braşov, 2008, pag. 123;

- „Lumină”, din aceeaşi carte, pag. 124;

- „Monor (Raiul copilăriei)”, publicată în cartea „Împliniri”, de George G. Echim, Ed. Timpul, Iaşi, 2011, pag. 110;

- „Poiana Tomii”, din aceeaşi carte, pag. 111;

- „Valea Luţului”, idem, pag. 112;

- Capitolul „Cântece”, de 19 poezii de inspiraţie folclorică (mai ales poezia „Doină”), din aceeaşi carte „Împliniri”, pag. 203-225;

- „Permanenta reîntoarcere”, publicată în cartea „Frumoasa Cale”, de George G. Echim, Ed. Timpul, Iaşi, 2013, pag. 83;

- „Echimeştii morăreşti”, din aceeaşi carte, pag. 158;

- „Dacia (Dumnezeu e aici)”, idem, pag. 152-153;

- „Mă voi întoarce…”, publicată în cartea „Zori de amurg”, de George G. Echim, Ed. Transilvania Expres, Braşov, 2015, pag. 159;

- „Te iubesc, Ţară!”, publicată în cartea „La cumpăna timpului”, de George G. Echim, Ed. Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2016, pag. 107-110;

- „Luţul”, publicată în cartea de macroacrostihuri „Neînvinsul”, de George G. Echim, Ed. Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2016, pag. 71;

- „ Dor de acasă”, din aceeaşi carte, pag. 94;

- „Monorul”, idem, pag. 95-96;

- „Biserica noastră”, ibidem, pag. 97-99;

- „Casa părintească”, publicată în cartea „Întrupare”, de George G. Echim, Ed. Kron-Art, Braşov, 2018, pag. 106;

- „Neuitare”, publicată în cadrul articolului „Satul Gledin la aniversare”, de George G. Echim, articol cuprins în cartea „Gledin 700”, de Ioan Vlaic şi Marin Ursa, Ed. Ars Docendi – Universitatea din Bucureşti, 2016, pag. 284-286;

- „S-a întâmplat (Poemul iernatului în Săcălel)”, ce se publică în cartea „Întoarcerea în Fiinţă”, de George G. Echim, Ed. Libris Editorial, Braşov, 2019.

Dintre acestea (care pot fi găsite în cărţile menţionate), aici voi cita-citi doar următoarele: „Monor (Raiul copilăriei)”; „Monorul”; „Biserica noastră”; „Casa părintească”.

 



 

 

Monor

(Raiul copilăriei)

 

Motto: „Aud şi azi cum satul mă recheamă

Pinteni să pun unui cocoş de lună;

În rugăciuni cad în cerească vamă

Îngerii buni din stele fac cunună ?”[7]

 

Monor, odor, şi cuib, şi leagăn,

Oriunde-aş fi pe acest Pământ,

Nu încetez să te simt reazăm,

O rază de lumină, farmec ...

Rămâi pentru mine ... Locul Sfânt ...

 

Monor, septembrie 2008

 

 

 

 

 

 

 

Monorul

 

Monorenilor de pretutindeni

 

 



M

onorule iubit, cu tot ceea ce ai,

onorule, eu te văd ca pe-o Gură de Rai.



O

ameni frumoşi ca ai tăi sunt greu de găsit,

 să spun mereu, cât de mult, pe toţi i-am iubit.



N

imeni, nicicând, niciodată nu va putea,

icidecum să-i scoată pe ei din inima mea.



O

 viaţă întreagă-n suflet i-am purtat,

ricum, în nicio-mprejurare nu i-am uitat.



R

ămâi pentru mine, MONOR, cum am mai spus,

aiul copilăriei... Locul Cel mai presus...



U

nde, când pot mă întorc cu atâta drag,

n zâmbet cald, părintesc mă aşteaptă în prag;



L

umii întregi îi spun cât de tare eu te iubesc,

eagăn de vise-n care parcă întineresc...

 

Braşov, la 24 februarie 2015

(De Dragobete – Ziua îndrăgostiţilor la români)

 



 

 

Biserica noastră

 

Motto: „ Lăcaş al Domnului şi-al nostru,

Biserica ne-ntăreşte în credinţă;

Împreună rostind un „Tatăl nostru”,

Avem în noi un sentiment de biruinţă.

 

Puterea magică a credinţei

E cea mai stătătoare dintre toate,

Ea este leacul neputinţei,

Ce face ca totul să se poată.[8]

 



B

iserica noastră este-n sărbătoare,

at clopotele în Monor, a bucurie,



I

nimile ne sunt pline de chemare,

ar, fiii satului se-ntorc cu voioşie.



S

e întâmplă ceea ce s-a mai întâmplat,

meriţi înălţăm rugăciuni către Dumnezeu,



E

 linişte şi pace în bătrânul sat,

nigme-şi dezleagă fiecare-n felul său...



R

ânduită este slujba de sfinţire,

osturile ei sunt stabilite în datini



I

mprimate în pravili şi în psaltire,

mposibil, aici, de-a se vorbi de patimi.



C

ântăm cu toţii slavă Celui Prea Înalt,

u suflete curate şi mulţumiri fierbinţi,



A

vând conştienţa că El mereu ne-a dat

jutor în toate ale noastre biruinţi.

 



N

oi, cu ale noastre gânduri şi speranţe,

e-am înfăţişat mereu Înălţimii Sale;



O

sânde nu am dorit şi nici distanţe;

mului să-i fie Îndreptător, pe Cale...



A

stfel am înţeles mereu, să ne iubim

cum, şi întotdeauna în existenţă,



S

ă avem grijă ca să nu ne sărăcim

ufletele; să le păzim cu insistenţă!



T

ainice sunt multe stări ce ne înconjoară,

răiri sublime care ar mai fi fost cândva...



R

ătăciri, ce mai apar, ne înfioară;

ămânem cu toţii credincioşi în faţa Sa.



A

şa ne-am rugat mereu şi ne vom ruga;

min. Aşa să fie. Facă-Se voia Ta.

 

 

Braşov, la 2 februarie 2015

(De Întâmpinarea Domnului)



 

 

 

Casa părintească

 

Am în gând adesea casa părintească

Din satul meu de vis, aşezat sub culmi;

Cu păduri de mesteceni, stejari, brazi, ulmi...

Amintirea-ncepe iară să-mi zâmbească...

 

Chiar de ar putea, nu vrea să ocolească

Locul acela magic, plin de minuni;

Am în gând adesea casa părintească

Din satul meu de vis, aşezat sub culmi...

 

Zboară de sub streşini puii de lăstuni,

Către înalt... Nu vor să se mai oprească;

În zborurile lor trec şi prin furtuni,

Cu drag şi dor de cuib le-a fost să trăiască...

 

Au în gând adesea casa părintească...

 

George G. Echim

 

 

 



ANEXA II

 

Bibliografie

 

1. George Bariţ: Pagini alese din ISTORIA TRANSILVANIEI pe 200 de ani în urmă, vol. II, Ediţia II, IPCJ Bv, 1994.

 

2. Constantin C. Giurăscu: Istoria Românilor, vol. I, Bucureşti, 1946.

 

3. Teodor Tanco: Virtus Romana Rediviva, vol. I-VII.

 

4. Teodor Tanco: Pagini alese din istoria Monorului, Editura VIRTUS ROMANA REDIVIVA, Cluj-Napoca, 2001 (vezi în special pag. 144-146).

 

5. Cartea de coautori intitulată Omagiu aniversar. Teodor Tanco la 90 de ani, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2015.

 

6. Ioan Vlaic şi Marin Ursa: GLEDIN 700, Editura ARS DOCENDI, Universitatea din Bucureşti, 2016 (vezi în special pag. 23-24; 284-286).

 

7. Grigore Ţâra: Urmaşii lui Glad, Editura Universităţii „Transilvania”, Braşov, 2009.

 

8. Pagina de internet (informaţii) a Bibliotecii Comunale Monor, jud. Bistriţa-Năsăud.

 

9. Ziarul „CONDEIUL ARDELEAN”, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, Bilunar de atitudine şi cultură, având adresa de internet www.condeiulardelean.ro, a se vedea articolele dedicate poetului George G. Echim, cu date şi informaţii privind istoria comunei Monor, jud. Bistriţa-Năsăud, în numerele: 231(266) din 8-21 martie 2013;, pag. 10-11; nr. 257(292) din 7-20 martie 2014, pag. 10-11 şi nr. 306(341) din 28 febr.-10 martie 216, pag. 8-9. Aceste articole sunt scrise de istoricul profesor Vasile Stancu, colaborator-publicist la Ziarul „Condeiul ardelean”.

 

 

 

 

 




[1] Pentru detalii, a se vedea articolul „Poetul George Echim la 65 de ani”, de prof. Vasile (Bebe) Stancu, în ziarul „Condeiul ardelean”, Bilunar de atitudine şi cultură, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, Anul XI, Serie Nouă – Nr. 306 (341), Perioada 26 febr. – 10 martie 2016, pag. 8-9.

[2] A se vedea articolul „Inscripţii pe timp”, de George G. Echim, publicat în cartea „Omagiu aniversar. Teodor Tanco la 90 de ani”, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2015, pag. 63-72.

[3] A se vedea, din cartea citată supra, pag. 87-96, articolul „Monor, localitate grănicerească şi izvor al istoriei învăţământului românesc din ţinutul năsăudean”, de Prof. univ. dr. Ironim Marţian.

[4] Datele în acest sens au fost furnizate subsemnatului de dl. prof. Dumitru Mureşan, într-o convorbire telefonică cu Domnia Sa, în contextul unei îndelungate şi fructuoase colaborări intelectuale.

[5] A se vedea cartea citată, Editura VIRTUS ROMANA REDIVIVA, Cluj-Napoca, 2001, pag. 144-146.

[6] A se vedea cartea „GLEDIN 700”, de Ioan Vlaic şi Marin Ursa, Editura ARS DOCENDI, Universitatea Bucureşti, 2016, pag. 23-24.

[7] A se vedea poezia Basmul copilăriei, din volumul Cocor de fum, de Constantin Mănuţă, Ed. Timpul, Iaşi, 2008, p. 30.

[8] A se vedea poezia „Biserica”, din volumul „Identitate”, de George Echim, Ed. Pastel, Braşov, 2008, p. 63

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]