Performanţele unei antologii

Centrul Cultural Bistriţa a lansat, de curând, o antologie cu scriitori bistriţeni traduşi în patru limbi europene: greacă, italiană, spaniolă şi engleză. Chiar şi din acest simplu enunţ se poate deduce că este vorba despre un proiect extrem de ambiţios, menit să atragă atenţia asupra unui segment cultural prea puţin încurajat, cum este cel al literaturii.

În scurta dar sintetica prefaţă semnată de actualul primar al municipiului, domnul Ovidiu Teodor Creţu, sunt expuse câteva convingătoare argumente privind oportunitatea tipăririi unui asemenea volum. În esenţă, domnia sa îşi exprimă speranţa că antologia va fi şi purtătoarea perenă a potenţialului creator al celor trăitori în această parte de ţară.

În ce măsură îi va reţine şi istoria literară pe actualii scriitori cuprinşi în această antologie e greu însă de anticipat. Un nou critic de talia lui Eugen Lovinescu, capabil să cearnă şi să discerne într-o cuprinzătoare viziune fenomenul literar actual, nu cred că o să apară prea curând. Să ne mulţumim, aşadar, cu ceea ce se face mai bine sau mai puţin bine în promovarea valorilor autentice.

Bine reprezentată în acest volum este, în primul rând, poezia. Poeţii cuprinşi în antologie sunt, în covârşitoare proporţie, individualităţi puternice, voci distincte, nuanţate într-un peisaj eterogen.

Subtila ironie din versurile lui Horaţiu Baciu face din jocul cuvintelor un încântător inventar al cotidianului, propunându-i cititorului o altă faţă de o tonică savoare: „Noul mobilier ecologic este ieftin, practic, teoretic, abstract la limite/ Nimic nu se pierde în natură şi astfel de ce să vorbim doar despre declin?”

De un lirism cu rezonanţe grave, ca atingerea unei corzi de contrabas, versurile lui Nicolae Băciuţ prefigurează un univers al candorii în care, poetic, totul e posibil: „Mi-au mai rămas câteva lucruri de făcut/ să mut nişte dealuri din loc/ să-mi fac o mare mai aproape”.

Cu versuri memorabile sunt prezenţi în antologie Victor Ştir, David Dorian, Emil Dreptate, Veronica Ştir, iar Elena M. Cîmpan probează că însuşi livrescul e o viguroasă sursă de lirism, cărţile având aventuroasa lor viaţă, cu „început” şi „sfârşit” „din scoarţă în scoarţă”.

Eseistica este ilustrată de câteva nume care s-au impus nu numai în peisajul cultural bistriţean, precum: Filip V. Vasile, Dorel Cosma, Andrei Moldovan.

În schimb, proza este deficitară. Se reţin însă povestirile de un tradiţionalism ardelenesc semnate de Traian Parva Săsărman şi Dumitru Munteanu. De asemenea, fabulosul, de un modernism neostentativ din prozele lui Alexandru Uiuiu le conferă acestora o indiscutabilă originalitate. Se pare însă că fabulaţia i-a contaminat inclusiv pe cei care s-au îngrijit de tipărirea volumului.

Despre Andrei Moldovan se spune că s-a născut în anul 1349. Evidenta greşeală, ca şi altele de altfel, reclamă desigur o erată.

Trecând însă peste aceste mici neîmpliniri, alcătuirea antologiei scriitorilor bistriţeni rămâne un veritabil moment cultural ale cărei performanţe vor avea benefice ecouri în timp.

Marilena Tutilă

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5