DUS-ÎNTORS

PERECHEA ZILEI LUI MIHAI EMINESCU NU ESTE ZIUA CULTURII

La fiecare început de an, pornim în căutarea lui Eminescu. Unde îl găsim pe Eminescu? În școală, în bibliotecă, în librărie, în felul de a fi, în copilărie, în iubire, în îndreptarea societății, în trecut, în istorie, în morminte, în idoli, în înger, în demon, în filosofie, în scrisori, în codru, în morminte. De 168 de ani, îl căutăm pe Eminescu de 15 Ianuarie. De 129 de ani, îl căutăm pe Eminescu de 15 Iunie.
Ziua poetului-nepereche nu poate fi decât tot... fără pereche. A dubla semnificația unei singure zile, când mai sunt în calendar atâtea altele nearvunite, este o lipsă de inspirație, o neglijență, o tratare superficială a unui eveniment cu adevărat important. Suprapunerea celor două simboluri, unul născut, concret, cu existență - Eminescu, altul în formare, abstract încă și deschis contradicțiilor – Cultura, este ca o îngropare a doi morți unul peste altul, într-un cimitir strâmt, cerc rece, de iarnă.
Cui prodest? Artele care alcătuiesc o cultură, pictura, muzica, teatrul, poate că ar dori imaginea unuia de-al lor pentru cultura națională. De ce nu ziua lui Brâncuși, a lui Enescu, a lui Tonitza, să fie și Ziua Culturii?!... Aș fi înțeles ca Ziua Poeziei, care oricum e pe 21 martie, să fie deodată cu cea a lui Eminescu. De multe ori, unele decizii își au originea în modele: cel elvețian, olandez, bulgăresc... În ce privește Ziua Culturii, suntem în sfârșit originali. Nu există o zi a culturii universale sau europene. E mai greu de pus împreună culturile, identitare, sub una singură, de uniune.
A găsi pereche zilei lui Eminescu înseamnă a umbri strălucirea unei stele. Dar, se poate: ”Te-or întrece nătărăii/De ai fi cu stea în frunte...”

test2

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]